• Dalai Lama se pregătește să vorbească despre succesiunea sa înainte de împlinirea a 90 de ani, într-un context tensionat cu China.
  • Beijingul contestă autoritatea spirituală a liderului tibetan și vrea să controleze alegerea următorului Dalai Lama.
  • Comunitatea tibetană în exil și susținătorii internaționali cer ca succesorul să fie ales independent, pentru păstrarea identității culturale și spirituale tibetane.

Succesiunea Dalai Lama: o procedură spirituală cu ecouri politice

La aproape 90 de ani, liderul spiritual tibetan se află în centrul unui moment crucial: pregătirea pentru alegerea succesorului său. Într-un discurs recent, el a anunțat că va dezvălui un „cadru” pentru continuarea instituției Dalai Lama. Este o mișcare atent urmărită de întreaga lume tibetană dar și de Beijing. China, care îl consideră un separatist, insistă că va controla alegerea următorului lider spiritual. Actualul lider tibetan din exil a precizat că succesorul său va fi născut în afara Chinei. El a îndemnat la respingerea oricărei numiri impuse de autoritățile chineze.

Această dispută nu este doar politică, ci profund spirituală. Pentru tibetani, Dalai Lama este mai mult decât un lider politic sau religios: este o manifestare a unei tradiții milenare de reîncarnare a maeștrilor iluminați, care păstrează și transmit învățăturile budiste.

Autoritatea spirituală și istorică a Dalai Lama

Instituția Dalai Lama datează din secolul al XV-lea și este fundamentul spiritual al budismului tibetan. Fiecare Dalai Lama este considerat o reîncarnare a lui Avalokiteśvara, bodhisattva compasiunii, iar alegerea sa implică o căutare complexă și ritualică, bazată pe semne și oracole.

Recomandări

TOM STURRIDGE ESTE IAR SANDMAN
CASELE DE MODĂ MIZEAZĂ LITERAR
ȘEFUL OPEN AI ÎȚI PREZINTĂ NOUL TĂU COLEG
FRIENDS DON'T LIE

Dalai Lama actual, al 14-lea, a fost recunoscut la vârsta de doi ani și a devenit un simbol al rezistenței tibetane după fuga sa în exil, în 1959, în urma reprimării revoltei împotriva dominației chineze. De atunci, el a condus guvernul tibetan în exil și a promovat pacea și drepturile omului pe plan internațional.

Această autoritate spirituală, însă, este contestată de Beijing, care încearcă să impună propriul candidat, folosind mecanisme politice pentru a controla o instituție care are o importanță uriașă pentru identitatea tibetană. În acest context, Dalai Lama a transferat în 2011 atribuțiile politice către un guvern ales democratic în exil, separând astfel rolul său spiritual de cel politic.

O comunitate în așteptare și un sistem neîncrezător

În această săptămână, peste 100 de lideri budisti tibetani se reunesc pentru o conferință majoră, prima după 2019, unde Dalai Lama va transmite un mesaj video. Printre participanți se numără și susținători internaționali, precum actorul Richard Gere, un devotat al cauzei tibetane.

Tibetanii din exil și susținătorii lor privesc cu îngrijorare spre ziua în care Dalai Lama nu va mai fi printre ei. Dar și cu speranță. „El ne-a pregătit pentru acea zi. Ne-a făcut să acționăm ca și cum nu ar mai fi aici”. Sunt cuvintele spuse de Dolma Tsering Teykhang, vicepreședinta parlamentului tibetan în exil.

În ciuda presiunilor politice, comunitatea tibetană rămâne hotărâtă să păstreze autenticitatea și independența spirituală a instituției Dalai Lama. Ei consideră că aceasta este esențială nu doar pentru Tibet, ci pentru binele întregii umanități.

Autoritatea păstrată în ciuda puterii politice cunoaște exemple și în România, dar și în Franța ori Iran

Regele Mihai al României este un exemplu de lider care și-a păstrat autoritatea. Chiar și după ce a fost forțat să plece în exil în 1947. Primirea entuziastă la întoarcerea sa în România după 1990 și mai ales discursul său din Parlament sunt exemple vii ale acestui lucru.

În timpul Celui De-al Doilea Război Mondial, generalul De Gaulle s-a refugiat în Marea Britanie. El a condus din exil mișcarea Franța Liberă și a devenit un simbol al rezistenței. Și Ayatollahul Khomeini din Iran a trăit în Franța până în 1979 după expulzarea sa în 1964. Întoarcerea sa în Iran după Revoluția Islamică a marcat o ruptură istorică.

Partenerii noștri