• Mirosul ploii, cunoscut sub numele științific de petrichor, provine din compuși organici volatili eliberați de bacterii din sol atunci când ploaia atinge pământul uscat.
  • Principalii responsabili pentru această aromă sunt geosmina și 2-MIB, substanțe ce pot fi detectate în concentrații extrem de mici atât de oameni, cât și de alte animale.

  • Aceste substanțe joacă un rol evolutiv atât pentru bacterii, care își răspândesc sporii prin intermediul unor mici artropode atrase de miros, cât și pentru oameni și animale, care pot identifica surse de apă sau evita apa contaminată.

Petrichor: parfumul ploii și originea sa ascunsă

Când primele picături de ploaie ating pământul uscat, un miros inconfundabil, proaspăt și pământiu, invadează aerul. Acest parfum, care evocă schimbarea anotimpurilor și promisiunea răcorii după arșiță, poartă un nume poetic: petrichor. Termenul a fost inventat în 1964 de doi oameni de știință australieni, Isabel Bear și Dick Thomas. Ei au descoperit că sursa mirosului este un extras complex din sol și vegetație expusă la aer.

Cercetările ulterioare au identificat geosmin ca fiind principalul compus responsabil pentru aroma de „pământ” care definește petrichorul. Geosmin, alături de 2-methylisoborneol (2-MIB), sunt eliberate în aer atunci când ploaia atinge solul. Aceste substanțe provin de la bacterii ce trăiesc în sol. Diferențele subtile de miros de la o zonă la alta sunt date de proporțiile variabile ale acestor compuși, în special ale 2-MIB, care poate apărea în concentrații foarte diferite.

Recomandări

TOM STURRIDGE ESTE IAR SANDMAN
CASELE DE MODĂ MIZEAZĂ LITERAR
ȘEFUL OPEN AI ÎȚI PREZINTĂ NOUL TĂU COLEG
FRIENDS DON'T LIE

Rolul geosminei: de la supraviețuire la co-evoluție

Oamenii sunt extrem de sensibili la mirosul de geosmin. Pot detecta concentrații de până la 4 ng/L – echivalentul unei lingurițe dizolvate în 200 de bazine olimpice. Această sensibilitate ar putea avea rădăcini evolutive. Aroma indică prezența solului umed, deci a apei, iar identificarea surselor de apă era vitală pentru supraviețuire. Nu doar oamenii, ci și animale precum cămilele, țânțarii sau ratonii folosesc mirosul acestor compuși pentru a găsi apă sau hrană.

Paradoxal, dacă mirosul de geosmin ne atrage, gustul său este respingător. Când aceste substanțe ajung în apă, dau un gust de „apă stătută”, semnalând că apa nu este sigură pentru consum. Astfel, geosmin și 2-MIB devin indicatori naturali ai calității apei, ajutând la evitarea surselor potențial periculoase.

Dar de ce produc bacteriile aceste substanțe cu un cost energetic atât de mare? Un studiu recent a arătat că geosmina și 2-MIB sunt produse de bacterii doar atunci când acestea formează spori. Mirosul atrage mici artropode numite Colembolele, care consumă bacteriile și, implicit, sporii acestora. Sporii traversează tractul digestiv al artropodelor și sunt eliberați în noi medii, ajutând la răspândirea bacteriilor. Astfel, parfumul ploii este, de fapt, un mecanism evolutiv ingenios de dispersie a bacteriilor. Seamără cu relația dintre flori și polenizatori.

La următoarea ploaie, când simți mirosul proaspăt de pământ, amintește-ți că în spatele acestei senzații se află o poveste complexă. Este o poveste de chimie, evoluție și colaborare între specii, care transformă fiecare ploaie într-un spectacol invizibil al naturii.

Partenerii noștri