Vasile Boerescu: mintea care a găsit soluția Unirii Principatelor

• Vasile Boerescu a fost arhitectul soluției juridice a dublei alegeri a lui Cuza, pivotul Unirii din 1859.
• Juristul și politicianul eminent a contribuit decisiv la elaborarea Constituției din 1866 și la proclamarea Independenței în 1877.
• Contribuția sa esențială este adesea subestimată în panteonul personalităților marcante ale României moderne.

În galeria personalităților care au jalonat drumul României moderne, numele lui Vasile Boerescu figurează adesea la umbra unor figuri mai sonore precum Alexandru Ioan Cuza sau Mihail Kogălniceanu. Cu toate acestea, juristul, ziaristul și politicianul Boerescu a fost o minte strategică de o importanță capitală, cel care a propus și susținut, în cele mai critice momente, soluții ingenioase pentru realizarea idealurilor naționale. De la conceperea dublei alegeri a lui Cuza, până la contribuția decisivă la fondarea monarhiei și la proclamarea Independenței, parcursul său este o pledoarie pentru recunoașterea unui erou uitat, a cărui viziune și curaj au modelat fundamental statul român.

Un vizionar printre pașoptiști

Născut la București în 1830, Vasile Boerescu și-a manifestat spiritul civic și intelectual încă din adolescență, participând la Revoluția de la 1848, experiență soldată cu arestarea sa pentru articolele incisive semnate. Studiile de Drept la București și apoi la Paris, unde și-a obținut doctoratul, i-au conturat o solidă pregătire academică. În Franța, a devenit un fervent susținător al cauzei românești, militând pentru drepturile politice ale Țărilor Române și pentru unirea acestora sub un principe străin.

La 12 februarie 1856, Boerescu înainta guvernului francez un memoriu prin care „promova solide argumente în favoarea formării unui stat național al românilor, cu o politică de sine stătătoare și o existență garantată de către puterile europene ale vremii”. Întors în țară, a îmbrățișat cariera academică, devenind profesor de drept și, ulterior, rector al Universității din București și decan al Facultății de Drept. Paralel, s-a implicat activ în tabăra unionistă, fondând ziarul „Naționalul”, o voce puternică în favoarea Unirii.

Arhitectul ingenios al Unirii

Momentul de maximă strălucire al geniului său politic a venit în ianuarie 1859. Ales deputat în Adunarea Electivă a Valahiei, Boerescu a fost cel care, într-o noapte crucială, a avansat soluția surprinzătoare a alegerii lui Alexandru Ioan Cuza, deja domnitor al Moldovei, și în Muntenia. Discursul său din 24 ianuarie 1859 în fața Adunării Elective a Munteniei, prezidată de mitropolitul Nifon, a rămas în istorie: „Pentru ce suntem împărțiți în două câmpuri? Pentru ce ne numim noi și voi? Ori nu suntem toți români? Ori nu avem toți aceeași patrie? […] De ce să nu zicem noi, românii?”.

Boerescu a continuat, subliniind că „A ne uni asupra principiului Unirii este a ne uni asupra persoanei ce reprezintă acest principiu. Astă persoană este Alexandru Ioan Cuza, Domnul Moldovei! Să ne unim ca frați asupra acestui nume și posteritatea ne va binecuvânta […] și conștiința noastră va fi împăcată că ne-am împlinit o dorință sfântă”. Argumentația sa juridică, invocând modelul Suediei și Norvegiei cu același monarh, a fost decisivă. Chiar dacă ideea dublei alegeri ar fi putut circula și în rândul trimișilor Moldovei, meritul uriaș al lui Boerescu a fost acela de a o fi emis oficial și de a fi asigurat, prin muncă de convingere, votul unanim al adunării, eludând astfel voința Marilor Puteri.

Dincolo de Unire: constituția și independența

Angajamentul lui Vasile Boerescu pentru România unită nu s-a încheiat cu dubla alegere. După abdicarea lui Cuza, el a jucat un rol crucial în salvarea Unirii, participând la delegația care l-a convins pe principele Karl von Hohenzollern-Sigmaringen să accepte tronul, contribuind astfel la fondarea Dinastiei Române. Este recunoscut drept unul dintre „părinții” Constituției din 1866, un document remarcabil pentru acea epocă, ce interzicea confiscarea averii și pedeapsa cu moartea, și care, pentru prima dată, consfințea utilizarea numelui oficial de „România”. Mai mult, pe 9 mai 1877, Vasile Boerescu a fost cel care l-a interpelat pe Mihail Kogălniceanu, pe atunci ministru al Afacerilor Străine, în plenul Camerei Deputaților, cu privire la „chestiunea neatârnării față de Imperiul Otoman”, declanșând răspunsul celebru al lui Kogălniceanu și proclamarea Independenței.

Boerescu și-a primit critica de la Eminescu

Cu toate acestea, acțiunile și persoana lui Vasile Boerescu nu au fost lipsite de controverse. Mihai Eminescu, un critic vehement al clasei politice a vremii, i-a imputat în mai multe rânduri pozițiile sale, etichetându-l drept „valetul Austriei din România”(manuscrisul 2264) și criticându-i implicarea în speculații financiare. Eminescu scria: „d. Boerescu, preocupat pururea de specule de bursă, de înființări de Credite Mobiliare, de forma diferitelor decorații, de persoana sa, vestită de la Convenția comercială încoace, nu e decât ceea ce-l arată a fi fizionomia sa confiscată, un viclean fără idei mari și organice, un oportunist, un negustor de espediente, un om incapabil poate de-o hotărâre energică și clară”.

Aceste critici, deși dure și exprimate în contextul unor lupte politice acerbe, au colorat percepția asupra personajului. Însă, indiferent de interpretările contemporane asupra caracterului său politic sau a motivațiilor personale, faptele rămân incontestabile: Vasile Boerescu a fost o forță motrice, o inteligență juridică și un diplomat subtil, ale cărui acțiuni concrete au fost esențiale în trei dintre cele mai importante momente ale genezei statului român modern.