1001 de nopți. Sărbătoritul

Te-ai întrebat vreodată de ce-şi inventează oamenii sărbători? Ca să le treacă mai plăcut timpul, spui. Nu te cred. Oamenii îşi inventează sărbători ca să oprească timpul în loc.
Mi-a explicat asta un robot – semn că, totuşi, mereu a avut ceva omenesc în el. Era defect din construcţie: între senzorii lui, scăpase din greşeală un sentiment. Destul să îl facă grotesc: un robot cu idealuri.
Încă de la miezul nopţii, robotul s-a pregătit temeinic să serbeze Ziua Internaţională a Muncii, considerându-se cel mai îndreptăţit să o facă. Ştia că numele lui provine de la “rabota” – muncă. A tras pe nas câteva taguri – “viaţă”, “moarte”, “salariu”, “inflaţie”, “grevă” – aşteptând zorii zilei, ca să se sărbătorească prin muncă.
Dar inteligenţa lui artificială nu fusese pesemne atât de vastă, încât să cuprindă şi informaţia că, din clipa când intră în Ziua Internaţională a Muncii, oamenii întrerup lucrul. Astfel de paradoxuri robotul nu procesa.
Vorbesc despre el în şoaptă, să nu mă audă, pentru că nu strebuie să ştie. Astăzi, de 1 Mai, visul său secret de a deveni om nu se va împlini. Iar cei cărora nu li se împlinesc visele dispar. Poate că robotul s-ar fi transformat în om, dacă n-ar fi luat cuvintele ca pe nişte etichete. L-a păcălit Engels, sponsorul lenei lui Marx, şi – încurcând ideile cu idealurile – robotul a înţeles greşit etichetele: “Munca l-a creat pe om”.