Un erou uitat al românilor: Vasile Boerescu, omul care a găsit soluţia Unirii de la 1859

• Juristul și politicianul Vasile Boerescu este cel care a propus și a susținut, la București, dubla alegere a lui Cuza, pentru Unirea Principatelor.
• Vasile Boerescu este și unul dintre părinţii Constituţiei de la 1866, care a consacrat utilizarea numelui oficial de România în locul celui de Principatele Unite.
• Tot el este cel care l-a provocat pe Kogălniceanu să vorbească fără rețineri despre independența de facto a României în 1877, moment urmat de proclamarea Independenței.

Numele lui Vasile Boerescu nu poate lipsi din nicio discuție serioasă despre Unirea Principatelor fiindcă această mare realizare a istoriei noastre s-a petrecut, într-o bună măsură, și datorită lui.

Când vorbim despre unire, rostim, de obicei, numele lui Alexandru Ioan Cuza, pe cel al lui Mihail Kogălniceanu şi eventual, numele unor paşoptişti. Foarte puţini ştim însă că juristul, politicianul şi ziarist Vasile Boerescu a fost persoana care a jucat un rol-cheie în soluţia Unirii de la 1859.

Un unionist curajos

Născut la Bucureşti în 1830, Vasile Boerescu s-a remarcat pentru prima dată, ca elev de liceu, în timpul Revoluţiei de la 1848. A luat parte la revoluţie şi, după înăbuşirea acesteia, a fost arestat. Motivele arestării era semnarea a două articole incisive, de către tânărul Vasile Boerescu. A fost eliberat după câteva luni de detenţie şi a putut să îşi reia studiile.

Vasile Boerescu a studiat Dreptul la Bucureşti și la Paris. În 1855 şi-a luat licenţa, iar în 1857 a obţinut doctoratul. În perioada petrecută în Franța, Vasile Boerescu a militat pentru drepturile politice ale Țărilor Române și pentru unirea acestora sub un principe străin.

La 12 februarie 1856, Boerescu înainta către guvernul francez un memoriu prin care promova solide argumente în favoarea formării unui stat național al românilor, cu o politică de sine stătătoare și o existență garantată de către puterile europene ale vremii.

În 1857, după reîntoarcerea în țară, este numit profesor de drept comercial la Colegiul Sfântul Sava, iar din 1859 este profesor la Facultatea de Drept din București. În martie 1871 devine rector al Universității din București, iar în octombrie 1873 este numit decan al Facultății de Drept.

Vasile Boerescu nu a fost doar un om politic original şi curajos, ci şi unul dintre cei mai importanţi intelectuali români. A fost avocat, ziarist, jurist, traducător și om politic, remarcându-se prin talentul său oratoric.

Întors în ţară, Boerescu s-a implicat în politică în tabăra unionistă, unde se regăseau cei mai mulţi dintre revoluţionarii de la 1848. Vasile Boerescu a fondat ziarul „Naţionalul“, una dintre cele mai influente publicaţii care militau în favoarea Unirii.

Omul care a găsit soluţia Unirii de la 1859

Vasile Boerescu a fost ales deputat în Adunarea Electivă, cea care, în conformitate cu Convenţia de la Paris, trebuia să aleagă un domnitor al Valahiei. În această calitate, Vasile Boerescu a dat dovadă de geniu politic.

Ideea alegerii lui Cuza a fost menţionată prima oară în noaptea de 23 ianuarie, la o întâlnire a membrilor Partidei Naţionale. Atunci Vasile Boerescu a avansat surprinzătoarea propunere a alegerii lui Alexandru Ioan Cuza drept conducător al Munteniei. Boerescu și-a pus colegii din adunarea electivă să facă chiar jurăminte că îl vor vota în unanimitate pe Cuza, ceea ce aceștia au și făcut când au revenit la lucrări. Toate cele 64 de buletine aveau să poarte numele lui Cuza, unele având chiar şi urări adresate domnitorului: „spre mărirea patriei”, „spre fericirea românilor”.

În şedinţa Adunării Elective a Munteniei, de pe 24 Ianuarie 1959, prezidate de mitropolitul ortodox al Ungrovlahiei, Nifon, deputatul Vasile Boerescu se adresează colegilor săi cu următoarele cuvinte: „Pentru ce suntem împărţiţi în două câmpuri? Pentru ce ne numim noi şi voi? Ori nu suntem toţi români? Ori nu avem toţi aceeaşi patrie? […] De ce să nu zicem noi, românii?”.

Vasile Boerescu face acum oficial propunerea ca Alexandru Ioan Cuza, proaspăt alesul domnitor al Moldovei, să fie ales conducător al statului muntean.

„A ne uni asupra principiului Unirii este a ne uni asupra persoanei ce reprezintă acest principiu. Astă persoană este Alexandru Ioan Cuza, Domnul Moldovei! Să ne unim ca fraţi asupra acestui nume şi posteritatea ne va binecuvânta […] şi conştiinţa noastră va fi împăcată că ne-am împlinit o dorinţă sfântă”, a spus el atunci în fața Adunării.

Boerescu și-a argumentat propunerea prin faptul că doar astfel vor fi depăşite dezbinarea şi ura politică existente în cadrul Adunării de la Bucureşti.

Vasile Boerescu a fost inspirat şi a argumentat juridic dubla alegere invocând modelul reprezentat de Suedia şi de Norvegia, care aveau acelaşi monarh.

Propunerea sa a fost votată şi astfel, românii au eludat ingenios și cu curaj voinţa Marilor Puteri, care doreau să impună domnitori separaţi la Iaşi şi la Bucureşti.

Într-o altă variantă, ideea dublei alegeri a lui Alexandru Ioan Cuza ar fi provenit de la trimișii Moldovei, care se îndreptau către Constantinopol, spre a comunica rezultatul alegerilor din țara lor. Indiferent dacă dubla alegere a fost sau nu exclusiv ideea lui Vasile Boerescu, el a avut meritul uriaș de a fi fost cel care a emis într-un cadru oficial propunerea dublei alegeri și apoi, printr-o susținută muncă de convingere, s-a asigurat că majoritatea membrilor adunării elective din Țara Românească va vota în favoarea lui Cuza.

Susținător al unirii românilor după abdicarea lui Cuza

După abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza. Vasile Boerescu a făcut tot ce i-a stat în putință pentru salvarea Unirii, care nu era recunoscută internaţional decât pe durata domniei lui Alexandru Ioan Cuza. El a făcut parte din delegaţia românească ce a mers la Düsseldorf, la Palatul Jagerhoff, pentru a-l convinge pe principele Karl von Hohenzollern-Sigmaringen să accepte tronul Principatelor Unite. Astfel, şi prin eforturile sale, a fost fondată Dinastia Română, prin Carol I.

În 1866 avea să fie votată prima lege constituţională în adevăratul sens al cuvântului din istoria României. Constituţia respectivă, printre părinţii căreia se numără și Vasile Boerescu, era printre cele mai bune legi de acest fel din Europa. Printre altele, Constituţia de la 1866 interzicea confiscarea averii şi pedeapsa cu moartea, două prevederi care au fost reintroduse în legislația românească după căderea comunismului.

Pentru prima dată, Constituţia din 1866 consacra utilizarea numelui oficial de România, în locul celui de Principatele Unite.

Tot Vasile Boerescu este cel care, pe 9 mai 1877, l-a interpelat pe ministrul Afacerilor Străine, Mihail Kogălniceanu, în plenul Camerei Deputaţilor, în legătură cu „chestiunea neatârnării față de Imperiul Otoman”. Răspunsul lui Mihail Kogălniceanu a fost că statul român devenise deja unul independent. Au urmat apoi rezoluțiile Parlamentului și proclamarea Independenței.

În ziua următoare, românii au putut citi în Monitorul Oficial, că țara lor devenise una independentă și că alocările bugetare prevăzute până atunci pentru plata birurilor către Înalta Poartă aveau să fie virate, pe viitor, în conturile armatei țării.

Vasile Boerescu a făcut parte şi din diferite guverne, atât sub Alexandru Ioan Cuza, cât şi sub Carol I. A fost director al Eforiei Şcolilor, ministru al Justiţiei, ministru al Afacerilor Străine şi ministru al Cultelor şi al Instrucţiunii Publice.