- Cercetătorii de la Nagoya University au realizat primul „transplant comportamental” între specii. Acesta determină musculițe din specii diferite să adopte ritualuri de curtare străine genetic, doar prin manipularea unui singur gene.
- Experimentul arată că multe comportamente aparent pierdute pot rămâne inactive, așteptând să fie reactivate de un simplu comutator genetic.
- Echipa japoneză oferă noi căi pentru înțelegerea originii instinctelor animale, dar și a diversității comportamentale la oameni.
Să schimbi, la propriu, limbajul dragostei unei specii a fost până de curând o utopie științifică. O echipă japoneză coordonată de profesorul Daisuke Yamamoto (NICT) și dr. Ryoya Tanaka (Nagoya University) a reușit premiera mondială. A transferat un comportament de curtare de la o specie de musculiță la alta. A folosit doar un truc genetic – activarea și retargetarea genei „Fruitless”.
Advertisment
Activezi gene ascunse, reinventezi repertoriul instinctelor
Dr. Ryoya Tanaka, co-principal autor, declară pentru Newsweek: „Când am activat gena fru în neuronii care produc insulină la musculițele-cântărețe, acele celule au dezvoltat noi extensii. Și s-au conectat la centrul de curtare din creier. Au generat astfel pentru prima dată comportamentul de a oferi cadouri la masculii D. melanogaster.”
Prin această modificare, masculii de D. melanogaster (care, din punct de vedere evolutiv, obișnuiau să „cânte” la curtare) au început să ofere daruri alimentare. Obiceiul era străin pentru ei, dar tipic pentru D. subobscura. Și totul, fără niciun fel de învățare socială – comportamentul a apărut ca urmare a reconectării circuitelor neuronale dictate genetic.
Recomandări
Contești granițele evoluției: circuitul nu se șterge, ci se dezactivează
Profesorul Daisuke Yamamoto punctează esența studiului. „Descoperirile noastre arată că apariția comportamentelor noi în evoluție nu necesită neapărat crearea de neuroni noi. Mult mai des, niște schimbări de conexiuni în câteva celule preexistente pot genera noi strategii comportamentale. Și, la limită, pot duce la speciație.” Speciația se referă la procesul prin care apar noi specii de plante sau animale ca rezultat al unor procese biologice.
Această perspectivă rescrie modul în care înțelegem evoluția comportamentului: nu tot ce a dispărut din repertoriul unei specii e șters, ci uneori doarme ascuns în arhitectura genetică, gata de reactivare. Studiul sugerează că „instinctele” pot fi latente, nefiind efectul exclusiv al adaptării treptate.
Deschizi cutia Pandorei: “biotransplanturi” și implicații pentru viitor
Deși experimentul a fost realizat pe musculițe, implicațiile sale nu sunt deloc limitate la zborul acestora. 60% din genomul acestor insecte e similar cu al oamenilor, iar trei din patru boli genetice umane au un corespondent la Drosophila.
Cercetarea marchează începutul unei epoci în care comportamente complexe ar putea fi, teoretic, activate sau dezactivate la nivel genetic – fie că vorbim de animale, fie, cu mari precauții, de oameni.
Profesorul Yamamoto concluzionează pentru Science: „Am arătat că putem urmări traseul unui comportament complex, precum oferirea de daruri nupțiale, până la rădăcinile sale genetice – iar acest lucru ne ajută să înțelegem cum evoluția produce strategii noi de supraviețuire și reproducere.”
Viitorul nu va însemna, probabil, să alegem ce instincte vrem să trezim, dar devine tot mai limpede: sub „capota” genetică, instinctele pierdute sunt adesea doar… adormite.
Partenerii noștri