Un vârf de…Dud

Dudul (Morus) face parte din familia Moraceae.
Dudul alb este originar din Japonia și China, dudul negru originar din Persia.
Se spune că mama lui Buddha, regina Maya, s-a odihnit sub un dud sacru, în timp ce era însărcinată cu el. Iar îngerii au coborât din ceruri și au adus flori de dud pentru a o încojura pe regină în timpul nașterii lui Buddha.

 O altă legendă spune că Maica Domnului, călătorind prin lume, a cerut adăpost sub coroana mai multor copaci. Dudul, fiind plin de roade, a refuzat să-i ofere umbră. Drept pedeapsă, a fost blestemat ca fructele sale să se coacă greu și să păteze hainele celor care le ating.
În Asia, mai ales în China și Japonia, dudul este esențial în creșterea viermilor de mătase. Acolo, dudul este simbolul muncii, răbdării și transformării. Legenda spune că zeița Leizu a descoperit mătasea când un cocon a căzut dintr-un dud în ceaiul ei fierbinte.

În unele regiuni din Balcani, dudul apare ca loc de meditație pentru pustnici sau călugări bătrâni. Se spune că cine stă sub un dud bătrân poate primi viziuni sau vise profetice, pentru că dudul „vorbește” prin frunze și atrage spiritele bătrâneții și ale cunoașterii.
Un dud plantat lângă o fântână „ține spiritele rele departe de apă”.

Dudele albe se foloseau în leacuri împotriva insomniei sau pentru curățarea sângelui.
Mlădițele de dud au fost studiate în fitoterapie și gemoterapie pentru proprietățile lor terapeutice. Acestea au efect hipoglicemiant, ajutând la scăderea nivelului de zahăr din sânge.
Frunzele de dud, sunt pline de vitamine: vitamina B, vitamina K, calciu, fosfor, magneziu, vitamina C, acid folic și chiar betacaroten. Dudul inhibă o enzimă din intestin responsabilă pentru descompunea carbohidraților, încetinind astfel creșterea glicemiei după mese. Și nu ezita să consumi cât mai multe dude, pentru că sunt o sursă bună de antioxidanți, mai ales resveratrol.