Să-ți fie bine! 3 amante

Cum ajungi să ai 3 amante? Cu tact si perseverență, vorbind din cărtile vechi, cu bun simt și prezentă în Realitate.

Românul se plânge de bani cu aceeași regularitate cu care se uită la cursul euro: zilnic, cu teamă și cu o speranță vagă. Apoi, mister total: apare în peisaj cu trei amante, ca un buget paralel, neaprobat de nicio comisie de familie. Facturile îl aleargă, frigiderul scârțâie, dar viața amoroasă arată ca un abonament premium, plătit din orgoliu și improvizație. Economie de piață? Nu, economie de panică: când portofelul plânge, ego-ul cere aplauze.

Cum ajungi acolo? Simplu, printr-un sport național: compensarea. În loc să repari stresul, repari imaginea de sine. În loc să discuți acasă, colecționezi validare ca pe puncte de fidelitate. Iar trei amante devin o formă de „investiție” în iluzia că ești important, dorit, viu. Nu-ți mai trebuie cont de economii dacă ai confirmări zilnice că exiști. Banca refuză credit, însă cineva îți scrie „mi-a fost dor” și brusc te simți milionar.

Sexul înlocuiește ce? Uneori înlocuiește intimitatea adevărată, fiindcă intimitatea cere curaj, răbdare, vulnerabilitate și, groază mare, consecvență. Alteori înlocuiește liniștea, fiindcă liniștea te obligă să auzi gândurile. Mai înlocuiește și sensul: când nu știi de ce muncești, de ce stai, de ce pleci, măcar știi de ce te grăbești. Devine pansament rapid pentru anxietate, singurătate, plictiseală, sentimentul că viața trece pe lângă tine cu bon fiscal.

Amantele înlocuiesc aerul și imaginea de pierzător. Din când în când câte una dintre amante se supără, că nu este Prima Donna si este rapid înlocuită de o “nouă poveste de dragoste”.

Partea cu banii rămâne comedie neagră: trei relații înseamnă trei seturi de scuze, trei aniversări „aproape”, trei drumuri „la muncă”, trei parfumuri care se bat cap în cap. Și omul tot declară că n-are bani. Corect: n-are bani, are cheltuieli. Are amante. La fiecare 3 luni, alte amante