FIPB 2025: Descoperă cum construiește poezia punți între lumi și arte

• FIPB 2025 – Festivalul Internațional de Poezie București transformă orașul într-o platformă de dialog global, unde poezia devine limbaj universal.
• Artiști și diplomați din peste 30 de țări vin să celebreze puterea cuvântului și conexiunile dintre poezie, muzică, arte vizuale și experiment între 15 și 21 septembrie.
• Festivalul propune proiecte care aduc comunitatea laolaltă: de la plantarea cireșilor în Grădina Poeziei la serile performative și evocări literare.

Poezia nu mai este astăzi un teritoriu izolat, ci un pod de inspirație care leagă tradiții, sunete și viziuni din cele mai diverse spații culturale. La București, între 15 și 21 septembrie, Festivalul Internațional de Poezie devine laboratorul unei comuniuni rare între continentul imaginar al versului și energiile vii ale orașului. Recitaluri bilingve, expoziții de artă și momente muzicale creează punți între generații, identități naționale și limbaje artistice.

Poezia ca dialog: de la sunet la cuvânt

Festivalul debutează cu o seară ce invocă unitatea și spiritul comunitar: peste 200 de poeți, invitați din America, Europa, Asia, Africa și Orientul Mijlociu, își dau întâlnire în Aula Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I”. Corul Național de Cameră „Madrigal – Marin Constantin” transformă versul într-un ritual muzical, arătând că poezia și muzica pot vorbi aceeași limbă universală. Ioan Cristescu, directorul Muzeului Național al Literaturii Române, notează: „Poezia nu este un lux, ci o necesitate discretă – un exercițiu de luciditate și rezistență interioară, dar și o formă esențială de reflecție și emoție împărtășită”.

Contrastul vine din faptul că, adesea, arta e percepută ca privilegiu sau act solitar. Mircea Tiberian, muzician și invitat special, adaugă: „Jazz-ul e o artă de experiment, de avangardă. Şi desigur că în toate domeniile artistice aflate cu un pas înaintea vremurilor, lucrurile sunt mai greu de înţeles şi pătrund mai greu în rândul publicului, dar nu este imposibil să trăieşti din jazz. Nu cred că este adevărată zicala conform căreia din jazz şi din poezie nu se poate trăi”. Festivalul devine astfel spațiu de interferență între tradiție și experiment, unde fiecare spectator poate regăsi o formă proprie de expresie.

Lecturile publice, expozițiile vizuale și serile tematice arată că poezia e dialog, nu monolog. E o punte care leagă și vindecă, transformând diferențele în resurse de creativitate.

Platformă de dialog: comunitate, identitate, memorie

Programul festivalului oferă peste 60 de evenimente, de la lecturi și performance-uri, la expoziții vizuale semnate de Luminița Gliga, David Greenslade sau Andrei Pandea. Seri tematice dedicate literaturilor franțuze, turce, georgiene, sud-americane pun față în față poeți și traducători, diplomati și public, explorând memoriile și identitățile naționale. Toma Pavel, reputat profesor de literatură, afirmă: „de cele mai multe ori literatura ne invită să ieșim din lumea concretă în care trăim. Tocmai ca să ne întoarcă înapoi. Arătîndu-ne cu o rară claritate pasiunile, idealurile și maximele care animă nu numai personajele fictive ci și pe noi și pe cei din jurul nostru”.

Adesea, memoria literară riscă să fie neglijată. Tocmai de aceea, ediția include momente „REMEMBER”. Sunt dedicate lui Virgil Tănase, Gheorghe Crăciun și Andrei Bodiu. E o ocazie de reflecție asupra moștenirii poetice românești și internaționale.

Poezia nu e doar o artă a introspecției, ci și un instrument de socializare, dialog și comemorare. Fiecare seară a festivalului devine un punct de întâlnire între trecut și prezent, tradiție și experiment, individual și colectiv.

Poezia ca acțiune comunitară: de la performance la plantarea cireșilor

Festivalul devine spațiu al inovației și co-creării, unde slam poetry și spoken word invită publicul să participe activ. Un reper al ediției 2025 este integrarea mișcării Bosques de la Poesia. La Casa Memorială „Tudor Arghezi – Mărțișor” se plantează cireși, reunind poezia și ecologia, memoria culturală și acțiunea civică.

Uneori poezia e văzută ca decorațiune, nu ca forță socială. Clișeul e contrazis tocmai de implicarea comunității. Dar și de accesul gratuit la toate evenimentele, arătând că poezia e un drept, nu un privilegiu.

Festivalul Internațional de Poezie București nu e doar o serbare. E o cale de a fi mai bun decât ieri. Fie în calitate de cititor, de artist, sau membru al familiei culturale globale. Poți descoperi propria punte între lumi chiar în inima orașului.