„Atlasul Singurătății @GenZ:TM” te întâmpină la Timișoara

• Expoziția „Atlasul Singurătății @GenZ:TM” o poți vizita până pe 9.11, la Ambasada, în Timișoara
• Proiectul urmărește experiențele Generației Z, crescută cu ecrane, dar copleșită de izolare
• Șase tinere și tineri cu vârste cuprinse între 19 și 28 de ani dau chip și voce acestei cercetări

Timișoara devine scena unei explorări emoționale odată cu expoziția „Atlasul Singurătății @GenZ:TM”. Între 30 octombrie și 9 noiembrie, la Ambasada (Splaiul Peneș Curcanul nr. 4-5) poți să descoperi felul în care generația tânără trăiește singurătatea. Nu doar ca absență, ci și ca teritoriu interior. Proiectul, o combinație de fotografii realizate cu camera obscură și o componentă sonoră imersivă, oferă o hartă vizuală și auditivă a emoțiilor unei generații care se caută pe sine între zgomotul digital și liniștea vulnerabilității.

Camera obscură, oglinda sufletului

Fotografiile realizate cu camera obscură transformă spațiile intime în peisaje interioare, contururile lumii devenind porți către sine. Protagoniștii, tineri cu vârste între 19 și 28 de ani, sunt surprinși în ritualuri cotidiene pe care le au în solitudine. Așa cum spunea fotograful Ansel Adams, „Nu faci doar o fotografie cu o cameră. Aduci la fotografie toate imaginile pe care le-ai văzut, muzica pe care ai ascultat-o, oamenii pe care i-ai iubit.”

Un mozaic de voci și emoții

Componenta sonoră semnată de Mihai Balabaș adaugă profunzime emoțională expoziției, creând o hartă senzorială a singurătății. Vocile, respirațiile, fragmentele de conversație și peisajele acustice devin ferestre către alte stări. Psihologul Carl Rogers spunea: „Ceea ce este cel mai personal este cel mai universal”. Ionuț Dulămiță, cel care realizează documentarea și interviurile din proiect, mărturisește: „le e teamă să fie judecați. Asta pare să fie o teamă generațională care vine din mai multe presiuni pe care le simt asupra lor”.

„Sunt foarte conștienți de ce li se întâmplă”

„Este generația Z atât de diferită de toate celelalte generații? Pentru că există o grămadă de dezbateri în spațiul public. Că sunt o generație fundamental diferită, că pun preț pe alte lucruri, că sunt poate mult mai direcți cu ceea ce își doresc și în același timp mult mai închiși în ei. Mie nu mi se pare diferită. Mi se pare că e puțin neînțeleasă și asta spun și ei. Că există tot felul de preconcepții cum că ar fi superficiali. 

Dar din contră, mi se pare că sunt foarte self-aware, foarte autoreflexivi. Și problema e că, din ce spun ei, nu au timp să proceseze ce li se întâmplă. Chiar dacă sunt foarte conștienți de ce li se întâmplă. Asta pentru că simt constant presiuni din exterior. Asta să zic că poate o diferențează de să zicem generația din care fac eu parte, a milenialilor. Pentru că de la o vârstă mult mai fragedă simt presiunea asta a productivității și de a se adapta cât mai rapid la niște schimbări tot mai mari și atunci intră evident într-un blocaj. Dar în niciun caz nu sunt superficiali cum se spune. Poate sunt mai închiși tocmai pentru că simt presiunea asta și le teamă să o exprime”, notează Dulămiță.

Singurătatea, o formă de supraviețuire?

Expoziția propune o reflecție asupra felului în care tinerii navighează între nevoia de conexiune și dorința de retragere, între contactul permanent și absența reală a privirii celuilalt. Așa cum afirma scriitoarea Susan Sontag, „Orice înțelegere începe cu momentul în care nu acceptăm lumea așa cum pare”. Proiectul are la bază o cercetare interdisciplinară ce reunește perspective din sociologie, psihoterapie, jurnalism și arte vizuale, documentând experiențele autentice ale Generației Z. După Timișoara, expoziția Atlasul Singurătății va ajunge și la Casa Mincu din București, în luna noiembrie, marcând astfel finalul primei etape a proiectului.