Liderii mondiali, prin ochii lui Obama. Cine i-a lăsat cea mai proastă impresie fostului președinte american

• În cartea „A Promised Land”, Obama vorbeşte despre întâlnirile sale cu marii lideri mondiali
• Sarkozy este enervant şi David Cameron nu este trecut prin viaţă
• Angela Merkel şi Recep Tayyip Erdogan s-au numărat printre preferaţii lui Obama

„Erdogan este o persoană cordială, iar Angela Merkel o femeie foarte inteligentă”. Aşa au rămas cei doi lideri europeni, în memoria lui Obama. Fostul preşedinte american şi-a lansat recent ultimul volum de memorii, în care vorbeşte despre călătoriile sale în jurul lumii şi întâlnirile cu liderii mondiali.

În volumul „A promised Land”, Obama o descrie pe Angela Merkel ca fiind o femeie cinstită, corectă şi inteligentă. Fostul preşedinte mai spune că la început, cancelarul Germaniei a fost sceptic în privinţa discursurilor lui.

„Nu m-am supărat, m-am gândit că probabil pentru un lider al Germaniei o aversiune faţă de demagogie era un lucru sănătos”

Şi preşedintele Turciei s-a numărat printre cei care i-au lăsat o impresie bună.  Obama spune că Erdogan era cordial şi îi răspundea la solicitări, totuşi, acesta i-a creat nişte suspiciuni.

 „Am avut impresia că angajamentul său faţă de democraţie şi statul de drept s-ar putea să dureze doar cât îl ajută să rămână la putere”

Vladimir Putin a rămas în amintirea lui Obama drept unul dintre baronii politici, pe care i-a întâlnit în Chicago. „Duri, descurcăreţi, lipsiţi de sentimente, care ştiau ei ce ştiau, care nu ieşeau niciodată din sfera propriilor experienţe şi care vedeau patronajul, mita, şantajul, frauda şi violenţa ca instrumente legitime ale muncii lor” 

Surprinzător sau nu, Nicolas Sarkozy a făcut cea mai proastă impresie, întrucât fostul preşedinte francez este coleric. Mai mult, Obama spune că era enervant, din cauză că gesticula prea mult. „Discuţiile cu Sarkozy erau amuzante şi exasperante, mâinile lui într-o mişcare perpetuă, pieptul i se umfla ca la un cocoş, translatorul său personal era mereu lângă el pentru a-i oglindi cu frenezie fiecare gest şi intonaţie pe măsură ce discuţia aluneca de la linguşeli la ton ridicat şi apoi la adevărata perspectivă, niciodată abătându-se de la interesul său primar, nedeghizat, care era să fie în centrul acţiunii şi să îşi aroge meritele pentru orice era de arogat nişte merite”.