- Potrivit unui raport al Biroului de Statistică din Pakistan, doar 25% din totalul de 48,7% de femei pakistaneze fac parte din forța de muncă a țării.
- Printre multele lucruri dezaprobate, mersul pe bicicletă este unul dintre ele. Nu este obișnuit să vezi o femeie care să meargă pe două roți în Pakistan, fie pentru a face naveta, fie pentru exerciții fizice sau pentru recreere.
- Acest act este neobișnuit din punct de vedere cultural, atât de mult încât pasagerii de sex feminin de pe motociclete nu merg cu picioarele depărtate. În schimb, ele țin ambele picioare pe o parte a motocicletei, ceea ce crește riscul de accidente.
Reprezentarea femeilor în sport în Pakistan este semnificativ mai mică decât cea a bărbaților, la fel ca și oportunitățile de pregătire fizică sau de practicare a unui sport.
Potrivit unui raport al Biroului de Statistică din Pakistan, doar 25% din totalul de 48,7% de femei pakistaneze fac parte din forța de muncă a țării, citat de Metro.co.uk.
Printre multele lucruri dezaprobate, mersul pe bicicletă este unul dintre ele. Nu este obișnuit să vezi o femeie care să meargă pe două roți în Pakistan, fie pentru a face naveta, fie pentru exerciții fizice sau pentru recreere.
Acest act este neobișnuit din punct de vedere cultural, atât de mult încât pasagerii de sex feminin de pe motociclete nu merg cu picioarele depărtate. În schimb, ele țin ambele picioare pe o parte a motocicletei, ceea ce crește riscul de accidente.
Povestea pakistanezei Rahma Khan – „Scopul meu era să provoc stereotipul pentru propria mea satisfacție”
„Am crescut într-o familie liberală și educată, iar părinții mei nu au încurajat niciodată misoginismul care a afectat societatea noastră. Dar, de asemenea, nu l- au contestat niciodată.”, a spus Rahma Khan.
„Am ajuns să mă confrunt cu realitatea amară a culturii în care am crescut la vârsta de 26 de ani, de Ziua Internațională a Femeii din 2018. Atunci a avut loc primul marș Aurat din istorie în Karachi, o adunare pașnică a femeilor pentru a lupta împotriva societății patriarhale.”, a mai spus aceasta.
„M-am alăturat marșului din curiozitate, deoarece a fost prima adunare publică de acest fel a femeilor din țară, în care acestea au cerut drepturi egale în societate. Printre marea de oameni, un banner mi-a atras atenția în mod special: Normalizați femeile care merg pe bicicletă!, scria pe el. A fost ca și cum mi s-ar fi aprins un bec și mintea mea s-a umplut de întrebări.”
„Supărată și confuză, am început să caut motivație pe internet. În cercetările mele, am dat peste Zenith Irfan, considerată a fi prima femeie din Pakistan care a traversat țara singură pe motocicletă. Videoclipurile ei în care călătorea singură în sălbăticia munților din cele mai îndepărtate colțuri ale țării m-au inspirat să călătoresc într-o zi pe bicicletă. Ea m-a inspirat să învăț să pedalez împotriva tuturor șanselor.”
„Cât de greu ar putea fi?, m-am întrebat cu optimism. Scopul meu, la acea vreme, era să provoc stereotipul pentru propria mea satisfacție, de a nu continua să fac parte dintr-o normă culturală absurdă. Dar să mă ridic împotriva unui stigmat adânc înrădăcinat nu a fost deloc ușor.”
„Inițial, familia și prietenii mei au fost destul de surprinși de decizia mea, însă, pe tot parcursul călătoriei mele de învățare, au fost foarte susținători. Mi-a luat aproximativ o săptămână de practică pentru a-mi menține, în cele din urmă, echilibrul și a merge fără efort. Dar în ziua în care am învățat, în sfârșit, să merg pe bicicletă fără să fac viraje sau să mă împiedic, m-am simțit puternică. Am învățat să merg pe bicicletă la 30 de ani.”
„Pentru a crește nivelul provocării, am continuat să învăț să merg pe motocicletă. Un prieten mi-a împrumutat motocicleta lui și m-a învățat cum să o conduc. În decurs de o lună, am reușit să conduc fără probleme și în siguranță în trafic. Ulterior, am reușit să îmi iau permisul.”
„Înainte de a mă muta în Canada, anul trecut, am mers des cu motocicleta în Pakistan. De asemenea, mi-am inspirat surorile să înceapă să meargă pe motocicletă și le-am antrenat pe motocicleta mea.”
„Am primit o mulțime de priviri curioase pe drum. Au fost momente în care am fost urmărită sau hărțuită de tipi care circulau în mod imprudent în jurul meu pentru a mă speria. Dar, în loc să mă oprească, asta nu făcea decât să mă încurajeze să merg mai departe. Am vrut să inspir mai multe femei.”
„În Canada, mersul pe bicicletă pentru femei este exact opusul. Nimeni nu clipește, nu face ochi dulci și nu le hărțuiește pe biciclistele de aici. În schimb, ele sunt tratate ca orice alt motociclist sau șofer de pe șosea.”