CINEMAleph. The Queen’s Gambit. Poți face din șah un subiect de miniserie de succes?

Poți face din șah un subiect de miniserie de succes? Acesta e pariul pus de Netflix, în toamna asta, cu producția The Queen’s Gambit.

Având în vederea că miniseria e de săptămâni bune în top 10 Netflix, răspunsul este: da, poți face din șah subiectul unei miniserii cu mare succes de public, dacă ai o strategie câștigătoare cap-coadă, sau – ca-n șah – de la deschidere până la jocul de închidere. Prin urmare:

În deschidere, iei un roman un roman celebru din 1983, Gambitul Damei – de Willliam Tevis, despre o copilă orfană care vrea să devină cel mai mare șahist din lume.. Apoi, pentru a adapta și regiza acest roman, îl angajezi pe Scott Frank, un veteran al Hollywoodului care a scris scenarii excelente pentru Minority Report sau Logan si o distribui în rolul principal pe una din cele mai promițătoare actrițe tinere ale momentului: Anya Joy Taylor.

În jocul de mijloc, cum se numește în șah desfășurarea de forțe dintre intrigă și deznodământ, producătorii seriei Gambitul Damei au mers pe două variații:

Una tehnică – asigurată de consultanța oferită de marele maestru al șahului Garry Kasparov și una narativă – protagonista Elizabeth Harmon trece prin încercările cu care se confruntă orice rockstar: dependență de alcool și abuz de medicamente, confruntări cu trecutul familial și cu prezentul sentimental. Toate astea acroșând din mersul poveștii teme trendy precum feminismul și rasismul.

În fine, pentru o închidere spectaculoasă și emoțională, miniseria Gambitul Damei vine cu o partidă finală de șah la Moscova între americanca ambițioasă și rebelă și sovieticul dur și calculat. Asta pe fundalul anilor 60, când tensiunile politice între Statele Unite și Uniunea Sovietică erau la apogeu.

Cât de bine funcționează strategia cinematografico-șahistă folosită de Netflix în producția miniseriei Gambitul Damei, te las pe tine să judeci singur, spectatorule Smart.