Cred că există momente în care nu am nevoie ca părinții mei să îmi rezolve problema.
Advertisment
Am nevoie doar să mă asculte.
Și aici apare una dintre cele mai mari diferențe dintre noi.
Recomandări
Eu vin acasă și spun: „Astăzi am avut o zi groaznică, nu am chef sa vorbesc acum”
Iar răspunsul, de cele mai multe ori este un reproș: „Ți am zis eu „
Sau: „Ți-am spus eu că o să se întâmple.”
Și, dintr-o dată, conversația nu mai este despre ce simt eu.
Este despre ce ar trebuit să fac. Dar eu nu am nevoie de o soluție imediat.
Vreau să spun ce am pe suflet , sa am sentimentul de liniste si de un spatiu sigur unde pot sa fiu vulnerabilă
Atunci cand simt sa merg la părinti sa discut o situatie , vreau sa fie momentul in care nu am nevoie sa aud o critica, ambalata sub forma de ajutor, ‘’ e spre binele tau’’
Uneori vreau doar să vad ca ma ascultă, ca imi acceptă frustrarile si simpla prezenta sa fie mai importanta decat orice părere.
Există și momente în care am asteptarea de la ei ca pot face diferenta, cand am nevoie sa ma simt ascultata si cand este nevoie sa imi spuna cum ar face ei.
Sunt situatii care pe mine ma depasesc, sau imi e greu sa iau o decizie importanta si atunci am nevoie sa vad ca pot sa ma indrume
Vreau să pot spune: „Nu știu ce să fac. Tu ce ai face?”
Și atunci vreau să îmi spuneți ce credeți. Vreau experiența voastră, vreau perspectiva voastra
Cred că diferența este foarte simplă: uneori am nevoie să fiu ascultată, alteori am nevoie să fiu ghidată.
Și mi-aș dori ca părinții mei să nu presupună automat că orice problemă pe care o povestesc trebuie rezolvată.
Poate că uneori soluția nu este un sfat.
Pentru că atunci când mă asculți fără să mă judeci, nu înseamnă că nu faci nimic.
Înseamnă că îmi oferi spațiu
Partenerii noștri