Uneori am impresia că, înainte să devin adult, părinții mei au deja planul făcut pentru mine.
Advertisment
Trebuie să am o meserie „serioasă”. Trebuie să fiu medic, avocat, inginer sau orice altă profesie care sună bine atunci când este spusă cu voce tare.
Dar dacă eu nu mă văd în niciuna dintre aceste meserii?
Recomandări
Asta înseamnă că nu voi reuși?
Cred că una dintre cele mai mari presiuni pe care le simțim ca adolescenți este presiunea de a avea un viitor care să arate bine în ochii celorlalți.
Aud des întrebări precum: „Ce vrei să te faci?”, „Ce facultate dai?”, „Dar meseria asta îți oferă un viitor?”
Și uneori simt că valoarea mea este măsurată prin meseria pe care o aleg.
Dar eu nu cred că o profesie îmi stabilește valoarea.
Nu toți suntem făcuți să fim medici. Nu toți vrem să fim avocați. Nu toți visăm la o carieră care sună impresionant pentru cei din jur.
Unii dintre noi vrem să fim artiști. Alții vor să lucreze în domeniul creativ, în sport, în tehnologie, în educație sau să își construiască propria afacere.
Și faptul că aleg un drum diferit nu înseamnă că aleg un drum mai puțin important.
Poate că părinții pun presiune pentru că le este frică. Vor să aibă siguranța că voi avea un viitor bun. Înțeleg asta.
Dar am nevoie să aibă încredere și în mine.
Vreau să le pot spune: „Poate drumul meu nu este cel pe care l-ai imaginat pentru mine, dar asta nu înseamnă că nu pot reuși.”
Pentru că eu sunt cel care trebuie să trăiască această viață.
Și poate că cel mai mare ajutor pe care mi-l poate oferi un părinte nu este să îmi aleagă viitorul, ci să creadă în mine atunci când aleg singur.
Nu vreau să demonstrez că părinții mei se înșală.
Vreau să le demonstrez că pot reuși și pe drumul pe care îl aleg eu.
Pentru că succesul nu înseamnă să ajung acolo unde mă trimit ceilalți. Înseamnă să ajung acolo unde simt că vreau să fiu.
Partenerii noștri