În 25 octombrie 1917, s-au ridicat niște anarhiști pregătiți în Occident, în frunte cu Vladimir Ilici Lenin, numiți bolșevici și l-au răsturnat de la putere pe țarul Nicolae Romanov al Rusiei. Așa s-a născut Rusia Sovietică în frunte cu Vladimir Ilici Lenin și apoi Uniunea Sovietică în frunte cu Iosif Visarionovici Stalin. Această lovitură de stat a fost numită „Marea Revoluție Socialistă din Octombrie”. Paradoxal, revoluția din octombrie a fost la 7 noiembrie, fiindcă Rusia a trecut de la calendarul iulian la cel gregorian, ziua de 25 octombrie fiind, de fapt, 7 noiembrie. Revoluționarii i-au arestat pe toți „burghezii” rămași și au ridicat la putere muncitorii, soldații și țăranii, instaurând „dictatura proletariatului”. Mulți ruși au fugit din Rusia sau din capitală și au pregătit rezistența. A urmat un război civil, în care s-au confruntat „roșii” (comuniștii cu simbolul steagul roșu) cu „albii” (oamenii vechiului regim). La început, Lenin a cerut pace, dar a continuat războiul cu cei care i se opuneau și care voiau să oprească instaurarea și extinderea comunismului. Astfel, bolșevicii au dat o altă lovitură de stat și au format, în 1919, Republica Sovietică Ungaria, înfrântă de armata României, care a oprit astfel extinderea bolșevismului spre Occident, unde se pregăteau noi „revoluții” roșii, precum aceea eșuată din Bavaria. Comunismul a fost oprit astfel în Europa până la Al Doilea Război Mondial, după care, cu aprobarea Occidentului, Stalin și-a creat un cordon de state socialiste în Europa de Est, până la Berlin, din Polonia până în Bulgaria, state eliberate abia în 1989.
Advertisment
Recomandări
Partenerii noștri