Cele mai ciudate genuri de muzică vin de la Mozart

muzică-meme, genuri muzicale bizare, microgenuri muzicale, UK Poo, shitgaze, wacky penis music, pirate metal, juchewave, dariacore, fashwave, SoundClown, YTPMV, plunderphonics, vaporwave, muzică underground, cultura internetului, muzică experimentală, satiră muzicală, glume muzicale, Wolfgang Amadeus Mozart

• Internetul a transformat gluma muzicală a lui Mozart într-o serie de microgenuri-meme, de la shitgaze și wacky penis music la pirate metal, juchewave și dariacore.
• Gluma nu ține mereu: shitgaze a ieșit din uz până la începutul anilor 2010, iar Jane Remover a numit dariacore „o glumă care a mers prea departe”; juchewave și fashwave arată că estetica de propagandă sau extremistă poate intra în gen.
• Sunetele care ți se par normale azi în muzica nouă vin din glume de internet de acum un deceniu, iar când un termen pare o prostie de o zi, s-ar putea să descrie exact ce vei asculta peste cinci ani.

Când îți vin în minte shamanele sau psihedelia lăutărească ca genuri muzicale ieșite din comun îți dai seama că zona asta specială de producții merită propria istorie. Pe 14 iunie 1787, Wolfgang Amadeus Mozart a trecut în catalogul său de lucrări o piesă bizară: „O glumă muzicală”, scrisă cu melodii discordante și ritmuri stângace ca să-și bată joc de compozitorii incompetenți, notează platforma Dazed&Confused.

Era, în multe privințe, un strămoș al muzicii-meme: un sunet care contează mai puțin prin calitatea estetică și mai mult prin ce ironizează. Internetul a dus gluma mai departe și a transformat-o în microgenuri întregi, cu reguli și estetici proprii. Cel mai recent este UK Poo, un gen inventat special ca să ridiculizeze rapul britanic făcut în grabă. Povestea nu se oprește însă aici: de la glumele muzicale din urmă cu trei decenii până la etichetele de azi, lista celor cinci genuri bizare arată cât de departe poate merge o glumă.

Cum fac glumele genuri muzicale

Mecanismul e aproape mereu același: cineva aruncă o vorbă în joacă, termenul prinde pe internet, iar piese care existau deja sunt recatalogate sub umbrela nouă. Shitgaze a apărut așa, în 2005, când basistul Kevin DeBroux asculta albumul trupei Psychedelic Horseshit din Ohio și a spus: „nu e shoegaze, e shitgaze”.

Fondatorul formației, Matt Whitehurst, a dus termenul pe MySpace, presa l-a preluat, iar trupe ca Times New Viking au fost etichetate la fel. Wacky penis music a luat naștere și mai prostesc: o postare ștearsă de pe Tumblr, în 2018, fără niciun link atașat, doar cu cuvintele „penis music”. Piesa „Rubber Band” a lui Jackal Queenston, din 2012, a intrat imediat sub umbrelă, iar termenul a primit semne proprii – soundbytes de desene animate și ritm alert.

Restul listei merge de la pirate metal, cu Alestorm, Swashbuckle și Rumahoy cântând despre bere și viața de pirat peste un metal lejer, până la juchewave, un vaporwave cu imagini și muzică de propagandă nord-coreeană, și la dariacore, mashup-urile brutale ale lui Jane Remover din 2021.

Ce e gen ca genul trece

Gluma nu ține însă mereu, iar asta e limita pe care genurile o arată cel mai clar. Shitgaze a ieșit din uz până la începutul anilor 2010, probabil pentru că se baza mai mult pe impact decât pe o scenă muzicală reală. Chiar autoarea dariacore, Jane Remover, a descris genul ca „o glumă care a mers prea departe”.

Iar juchewave atinge un teren delicat: nu e produs de vreun minister nord-coreean, dar preia estetica propagandei de stat. În aceeași familie vaporwave există fashwave, dedicat iconografiei de extremă dreaptă și fasciste, ceea ce arată cât de repede poate o glumă de internet să transporte simboluri reale.

Genul trece, muzica rămâne

Tensiunea se întreține pentru că eticheta de glumă și muzica propriu-zisă merg în direcții diferite. Termenii sunt inventați în joacă, dar ajung să descrie sunete care rămân: clipping-ul controlat și vocile scufundate în distorsiune, experimentele shitgaze, sunt azi centrale în muzica underground. Dariacore a generat la rândul lui scene regionale, cum e hyperflip-ul japonez, și se trage dintr-un lanț lung de glume muzicale – SoundClown, mișcarea de dans de pe SoundCloud din mijlocul anilor 2010, rezumată de un utilizator ca „genericile de final ale umanității”. Mai departe, SoundClown vine din YTPMV, colajele făcute din clipuri YouTube, și, mai în spate, din plunderphonics, genul botezat de compozitorul John Oswald în 1985. Cu cât lanțul e mai lung, cu atât e mai greu să spui unde se termină farsa și unde începe un gen. Trebuie să recunosc faptul că în povestea stufoasă a genurilor Rominimal sau Romanian Minimal ori microhouse este unul dintre produsele autohtone de care s-ar putea să nici nu știi că ai auzit.

Iar refrenul cel mai potrivit poate vine dintr-o producție Jean Lorin Sterian în genul inventat local, produs românesc așadar, ego trip hop:

Cu gluma pe glumă călcând

Pentru tine, povestea se traduce într-un lucru concret: sunetele care ți se par azi normale în muzica nouă vin din glume de internet de acum un deceniu. Dacă asculți drum’n’bass cu voci distorsionate sau mashup-uri care se rup brusc, auzi de fapt rezultatul unor etichete aruncate în joacă pe MySpace, Tumblr sau SoundCloud. Merită să urmărești și partea mai puțin simpatică: o glumă poate deveni gen real, dar poate și normaliza o estetică – fashwave e exemplul din chiar articolul de față. Iar când un termen pare o prostie de o zi, s-ar putea să descrie exact ce vei asculta peste cinci ani.