Chagall ar putea salva Met Opera

• Opera Metropolitană din New York se confruntă cu o criză financiară acută.
• Două fresce monumentale de Marc Chagall, evaluate la 55 de milioane de dolari, ar putea fi vândute pentru a acoperi deficitul.
• Operele ar rămâne la locul lor, însă tranzacția ar marca o premieră dureroasă în istoria instituției.

Criza financiară a lovit din plin instituțiile culturale de pretutindeni, iar Opera Metropolitană din New York, un bastion al artei lirice globale, nu face excepție. Aflată într-o situație financiară precară, „Met”-ul ia în considerare o măsură fără precedent: vânzarea celor două fresce monumentale semnate de Marc Chagall, „Izvoarele Muzicii” și „Triumful Muzicii”, deși acestea ar rămâne expuse la locul lor. Această decizie, ce echivalează cu o vânzare și închiriere simultană, reflectă disperarea unei instituții cu un buget anual de 330 de milioane de dolari, confruntată cu un deficit tot mai mare. Însă, soluția propusă, deși ingenioasă, ridică întrebări profunde despre limitele conservării patrimoniului artistic în fața imperativului economic, transformând capodoperele lui Chagall într-un simbol dureros al sacrificiilor făcute în numele supraviețuirii.

În căutarea supraviețuirii: Măsuri disperate și compromisuri

Confruntată cu o presiune financiară intensă, Opera Metropolitană a recurs deja la măsuri drastice. Instituția a extras 120 de milioane de dolari din fondul său de dotare, reducându-l cu peste o treime, și a restrâns programul de spectacole. O decizie și mai controversată este acordul încheiat cu Arabia Saudită, prin care compania va susține spectacole timp de trei săptămâni în fiecare iarnă, o afacere ce ar putea aduce peste 100 de milioane de dolari.

Această înțelegere a atras critici vehemente din cauza istoricului Arabiei Saudite în materie de drepturi ale omului. Inclusiv asasinarea jurnalistului disident Jamal Khashoggi în 2018. Peter Gelb, directorul general al Met, a declarat pentru New York Times că „înțeleg că saudiții a trebuit să-și recalibreze bugetele din cauza propriilor preocupări economice”. Asta indică o vulnerabilitate reciprocă în aceste parteneriate. În ciuda controverselor, Gelb explorează toate opțiunile. Inclusiv vânzarea drepturilor de denumire ale teatrului și închirierea spațiului către alți artiști în perioadele de inactivitate. „Suntem cât se poate de antreprenoriali”, a afirmat Gelb, subliniind urgența și flexibilitatea abordării.

Ostaticii crizei: Frescele Chagall și valoarea lor salvatoare

Centrul acestei dileme îl reprezintă cele două fresce monumentale ale lui Marc Chagall. „Izvoarele Muzicii” și „Triumful Muzicii” au fost dezvăluite în 1966. Sunt evaluate de Sotheby’s la un total de 55 de milioane de dolari. Acestea, măsurând aproximativ 9 pe 11 metri fiecare, domină cu prezența lor vibrantă Marele Hol al Met Opera. Chagall a contribuit la Met și cu decorurile și costumele pentru o punere în scenă a operei „Flautul fermecat” de Mozart. Potrivit criticului Alan Rich, „a fost un spectacol bogat, recunoscut, un Chagall clasic, cu figuri fanteziste, culori tăioase, vibrante”.

Rich, scriind pentru World Journal-Tribune, își exprima în 1966 o oarecare îngrijorare cu privire la excesul de atenție acordată artistului: „Până la sfârșitul serii trecute, mulți membri ai publicului Met Opera House erau convinși că Marc Chagall nu doar că a proiectat noua producție, dar a și compus muzica, a scris libretul, a cântat rolurile principale și a dirijat.” Operele au o valoare culturală și estetică inestimabilă, fiind integrate organic în identitatea vizuală a clădirii. Met a mai vândut, în 2009, decorurile lui Chagall pentru „Flautul fermecat” cu 1 milion de dolari. Atunci frescele au fost folosite drept garanție pentru un împrumut de 35 de milioane de dolari.

Viitorul incert: Între artă, etică și supraviețuire

Decizia de a vinde frescele, menținându-le in situ, reprezintă o cale de mijloc. Este menită să echilibreze necesitățile financiare cu dorința de a păstra identitatea estetică a Operei. Această strategie, deși ingenioasă, transformă arta într-un activ lichid. Ar fi o tranzacție complexă care permite dobândirea de capital fără a deposeda fizic instituția de simbolurile sale. Este un model de finanțare care devine din ce în ce mai obișnuit în lumea artei. Instituțiile se luptă să își mențină relevanța și viabilitatea financiară într-un peisaj cultural în continuă schimbare.

Pe de o parte, măsura poate asigura continuitatea unui program artistic de excelență, evitând insolvența. Pe de altă parte, ea ridică întrebări esențiale despre proprietatea artei și despre limitele comercializării patrimoniului cultural. La fel ca parteneriatul cu Arabia Saudită, vânzarea tablourilor Chagall este o soluție pragmatică la o problemă acută. Dar o soluție care implică un compromis etic și cultural. Rămâne de văzut dacă aceste strategii curajoase, dar controversate, vor fi suficiente. Opera Metropolitană are nevoie să de un viitor stabil, menținându-i în același timp integritatea artistică și reputația globală.