Ruinele unei bazilici antice redevin realitate

• Ruine datate în epoca lui Augustus au fost identificate în Fano, confirmând existența unei bazilici descrise de Vitruviu.
• Descoperirea oferă o legătură directă și rară între textul antic al lui „De Architectura” și un monument fizic.
• Această identificare are un impact major asupra studiilor de istorie a arhitecturii romane și a moștenirii vitruviene.

O descoperire arheologică de o rară amploare rescrie pagini din istoria arhitecturii antice, aducând la suprafață, în centrul orașului Fano, Italia, ceea ce pare a fi bazilica descrisă chiar de Vitruviu în celebrul său tratat „De Architectura”. Anunțul, făcut pe 19 ianuarie 2026, marchează un moment special. O descriere teoretică veche de peste două milenii devine realitate palpabilă. Această legătură directă între textul fundamental al arhitecturii romane și un monument identificat in situ nu este doar o sursă de entuziasm pentru specialiști, ci și o invitație la o reevaluare profundă a modului în care înțelegem și interpretăm canoanele constructive ale Antichității.

Vezi această postare pe Instagram

O postare distribuită de Ciao Tours (@ciao_tours)

Când cuvântul devine piatră

Ceea ce a ieșit la lumină în Piazza Andrea Costa depășește cu mult așteptările. Arheologii au dezgropat coloane monumentale și elemente structurale care se potrivesc cu o precizie uimitoare descrierilor lui Vitruviu din Cartea a V-a a tratatului său. Porticuri laterale, proporții generale și soluții constructive specifice, cum ar fi pilaștrii și nucleele de colț, s-au materializat din adâncuri. Dimensiunile reconstituite vorbesc despre o clădire impunătoare, de aproximativ 50 pe 35 de metri, cu porticuri late de circa 6 metri. Diametrul coloanelor, măsurând aproximativ 1,47 metri (echivalentul a cinci picioare romane), cu o înălțime estimată la 15 metri, se aliniază perfect cu indicațiile textului. Fascinant este că arheologii au utilizat chiar „De Architectura” pentru a determina poziția „a cincea coloană de colț”, ghidându-se după cuvintele lui Vitruviu pentru a stabili orientarea generală a ansamblului.

Un Tutankhamon al secolului XXI în Marche

Procesul descoperirii a fost unul gradual, declanșat de intervențiile de reamenajare urbană finanțate prin PNRR, care au inclus cercetări preventive și săpături asistate de Soprintendenza Archeologia, Belle Arti e Paesaggio. Primele indicii consistente au apărut încă din 2022, iar în 2023 autoritățile regionale semnalau deja că resturile unui mare edificiu public din epoca augustană ar putea fi, într-adevăr, bazilica lui Vitruviu. La anunțul oficial, primarul din Fano, Luca Serfilippi, a declarat plin de emoție că „De peste 2.000 de ani așteptam această descoperire”, subliniind impactul identitar și științific al evenimentului.

Ministrul italian al Culturii, Alessandro Giuli, a calificat descoperirea drept una cu „impact istoric”, comparând-o, ca semnificație publică, cu „Tutankhamonul secolului XXI”. Este de înțeles entuziasmul, dată fiind raritatea unei astfel de identificări, având în vedere că „De Architectura” este singurul tratat de arhitectură păstrat integral din Antichitate. Totuși, prudența științifică impune ca, deși autoritățile vorbesc despre o identificare sigură, comunitatea academică să aștepte publicarea detaliată a tuturor datelor arheologice și analizelor înainte de a accepta o „reconstituire completă”, preferând deocamdată termenii de „identificare” sau „atribuire”.

Moștenirea vitruviană, reconfirmată și reevaluată

Această descoperire nu este doar o curiozitate arheologică, ci un „caz-școală” fără precedent de dialog între un text antic și resturile sale materiale. Ea oferă o ocazie unică de a verifica in situ proporțiile vitruviene, ceea ce va permite recalibrări importante în studiile despre bazilicile civice romane. Mai mult, impactul se extinde și asupra înțelegerii transmiterii canoanelor arhitecturale spre Renaștere, influențând de la tratatele lui Francesco di Giorgio Martini până la iconicul „Omul vitruvian” al lui Leonardo da Vinci. Săpăturile continuă în perimetrul pieței, cu scopul de a defini planul complet, fazele constructive și relația bazilicii cu spațiile publice adiacente din vechea colonie Fanum Fortunae.

Autoritățile locale au subliniat prioritățile: protejarea pe termen scurt a ruinelor expuse și stabilirea unui comitet tehnic pentru valorificare, căutând resurse suplimentare pentru extinderea cercetărilor. Astfel, deși necesită o abordare metodologică riguroasă și publicări detaliate, descoperirea de la Fano validează irevocabil moștenirea lui Vitruviu, oferind dovezi tangibile ale principiilor sale arhitecturale și contribuind cu date inestimabile pentru viitoarele interpretări ale designului antic și ale ecoului său în istoria artei.