Pop Up. Petre Ispirescu

Născut la București, din tată muntean și mamă transilvăneancă, Petre Ispirescu a fost un autodidact de mare anvergură, îndrăgostit de creația populară și mai ales de basme și devenit editor, folclorist, povestitor, scriitor și tipograf. A citit cu pasiune lucrări de Jonathan Swift, Jean-Jacques Rousseau, Alexandre Dumas, Victor Hugo, Miguel de Cervantes, precum și Fabulele lui Florian, dobândind o cultură generală vastă. A lucrat la mai multe tipografii, a ajutat la Unirea Principatelor, dând în vileag corespondența secretă care vădea trădarea caimacamului Nicolae Vogoride. În 1862, Ispirescu a publicat primele șase basme culese de el, în „Țăranul român”, la îndemnul lui Nicolae Filimon: „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”, „Prâslea cel voinic și merele de aur”, „Balaurul cel cu șapte capete”, „Fata de împărat și pescarul”, „Făt-Frumos cu părul de aur” și „Fata moșului cea cuminte”. A cunoscut oameni importanți precum Vasile Boerescu, C. A. Rosetti, Ion Ghica, Bogdan Petriceicu Hașdeu, Moses Gaster, Alexandru Odobescu, Vasile Alecsandri și alții, care l-au apreciat și sprijinit. Principala operă a vieții sale, culegerea „Legende sau basmele românilor” (37 de povestiri), cu prefață de Vasile Alecsandri, a apărut în 1882.
Petre Ispirescu a rămas în cultura românească drept unul dintre cei mai mari iubitori și valorificatori ai folclorului, un pasionat al creației populare, ale cărui lucrări ar trebui reluate azi și făcute cunoscute tuturor copiilor și elevilor din România.