Un vârf de… Physalis

Fructul physalis numit uneori și afine de pământ, căpșuna de aur, lampion japonez sau golden berry este o mică minune botanică — un fruct cu gust unic, dulce, ascuns într-o „lampă” naturală din frunze uscate care arată ca o felinar de hârtie.

Physalis peruviana face parte din familia Solanaceae, aceeași cu roșia, vinetele și cartoful, cu origini în Anzii Americii de Sud, mai ales din Peru, Columbia și Ecuador.

În Peru se numește aguaymanto, în Columbia uchuva, iar în engleză golden berry sau cape gooseberry.
Denumirea „physalis” vine din greaca veche care înseamnă balon sau veziculă, referindu-se la învelișul său delicat.

Se spune că o tânără din Anzi, îndrăgostită de un zeu al soarelui, a plâns când el a fost alungat în cer. Lacrimile ei, căzute în pământ, s-au transformat în fructe mici și aurii, acoperite cu un văl fin — pentru a-i ascunde strălucirea.

De atunci, physalis e numit “inima de aur ascunsă”, simbol al iubirii secrete și al luminii interioare.
În Japonia, fructul este oferit în timpul Sărbătoarii Obon, ca simbol al călăuzirii sufletelor iubite.
Fructul, semănând cu un felinar roșu, simbolizează lumina care ghidează sufletele, de aici numele de „lampion japonez” sau „felinarul iubirii”.

Gustul micuțului fruct e o combinație între ananas, căpșună și roșie cherry — dulce, dar ușor acidulat.
Se consumă proaspete, confiate, în gemuri, deserturi, salate sau chiar sosuri pentru carne.

Physalis este considerat un superfruct, bogat în vitamina C, vitamina A și antioxidanți, cu un efect tonic și revigorant ce poate reduce oboseala și susține echilibrul hormonal.

În medicina tradițională peruană și columbiană, fructul și frunzele se foloseau pentru reglarea zahărului din sânge, detoxifierea ficatului și ameliorarea infecțiilor gâtului și pielii.

În tradițiile vechi sud-americane și asiatice, physalis era considerată o plantă a protecției și a atracției.
Fructul era folosit în ritualuri de dragoste sau de seducție, fiind asociat cu lumina inimii și pasiunea blândă.