Moment tandru la concert Coldplay devenit viral: Așa-zisa „chimie de birou” e inevitabilă? Ce se întâmplă psihologic când apropierea profesională devine personală

• La un concert Coldplay, un CEO căsătorit a fost surprins de kiss cam cu șefa de la HR.
• CEO-ul companiei Astronomer și șefa HR sunt ambii căsătoriți, iar clipul a devenit viral pe internet.
• Reacțiile online au fost rapide și intense. Vezi furie și teorii despre relațiile de putere.
• Episodul dintre CEO-ul Astronomer și șefa HR deschide discuții despre fidelitate.

Se dă următoarea ecuație: un concert Coldplay, două verighete în public și un gest tandru proiectat pe un ecran uriaș. CEO-ul Astronomer, căsătorit, se apropie tandru de colega lui de la HR, iar kiss cam-ul nu îi iartă. Gestul lor ajunge în fața întregii lumi, iar meme-urile curg pe bandă rulantă. Scandalul ridică o întrebare esențială: unde trasăm granițele intimității într-o lume în care totul e public?

În imagini, Byron avea brațele în jurul pieptului lui Cabot, iar degetele lor erau împreunate. Când și-au dat seama că sunt filmați, Cabot și-a acoperit imediat fața, întorcându-se brusc, iar Byron s-a aplecat în grabă, încercând să iasă din cadru.

Așa-zisa „chimie de birou” e inevitabilă? Ce se întâmplă psihologic când apropierea profesională devine personală? Unde se termină colegialitatea și unde începe flirtul?

„Colegialitatea nu se oprește mereu la ușa biroului. Adevărul este că atracția – inclusiv cea de natură chimică și feromonală – există și în mediul profesional. Doar pentru că te prezinți la birou, mirosind a tine, nu înseamnă că oamenii nu te vor observa. Dimpotrivă – te vor privi, fie că sunt bărbați sau femei, în funcție de orientarea lor. Până la urmă, tu alegi: cu cine ai relații intime, unde, când și cum. În spatele ușilor închise, biroul devine altceva – camera dosarelor se transformă în camera sexului, iar bucătăria în spațiul atingerilor subtile.

Din perspectivă psihologică, atunci când granița dintre profesional și personal e depășită, se intră într-o zonă cu reguli fluide. E acea cultură a „limitless-ului” – fără limite, fără reguli clare. Problema? Dacă spui „nu”, dacă refuzi să intri în acest joc, riști să devii outsider.

Iar adevărata dilemă a biroului modern nu e biroul în sine, ci…deplasările. Teambuilding-urile sunt problema. Tot ce înseamnă team building, înseamnă sex pe bandă rulantă. Pentru mulți, aceste ieșiri devin spații pentru intimități accelerate – o realitate pe care puțini o recunosc. De cele mai multe ori, oamenii neagă vehement: Nu, nu e adevărat, la noi nu se întâmplă așa ceva. E o minciună. Și totuși…” spune Radu Leca, psiholog.

Ce declanșează impulsul în contexte de concert, euforie, muzică live? Putem vorbi despre o „scuză emoțională” sau doar despre lipsa de control?

„Nu vorbim despre o lipsă de control, ci despre un context care permite manifestarea unor impulsuri deja existente. În atmosfera euforică a unui concert – muzică live, lumini, energie colectivă – bariera dintre rațional și emoțional devine mai flexibilă. Ți se oferă, de fapt, un spațiu în care intimitatea poate fi exprimată mai liber, fără coduri rigide. Revenind la exemplul CEO-ului surprins pe kiss cam alături de colega sa: gestul în sine – o îmbrățișare – poate părea banal. Dar ceea ce a declanșat reacția publicului și a adus daune reale a fost momentul de după. Când, prins în fapt, s-a lăsat pe vine, cu mâinile ridicate – un gest clar de capitulare, de recunoaștere involuntară. Acel gest a costat o companie miliarde”, spune Radu Leca.

Nu gestul intim a stârnit scandalul, ci fuga de asumare – în era pixelului, orice ezitare devine virală

„Problema n-a fost apropierea fizică, ci lipsa de asumare. Într-o lume în care fiecare gest e captat, disecat și redistribuit în câteva secunde, reflexul de a fugi sau de a evita adevărul e interpretat ca o lipsă de integritate. Dacă, dimpotrivă, ar fi avut o reacție asumată, impactul ar fi fost cu totul altul. Dar nici el, nici ea nu au făcut-o. Ea s-a întors cu spatele, el s-a prăbușit în gestul rușinii.

Iar când trădarea are loc în public, sub privirile a milioane de oameni, efectul psihologic asupra partenerului lăsat în urmă e profund. E o rană care nu ține doar de trădare, ci de umilință colectivă. Și da, într-un context cultural diferit, reacțiile ar fi fost și ele complet diferite. În unele culturi, durerea devine capital social. În altele, se șterge tot și se dispare în tăcere. Adevărata întrebare rămâne: cât valorează, în realitate, o relație care nu poate fi asumată în fața lumii?”, adaugă Radu Leca.