Educație cu frână și accelerație: Portugalia stinge ecranele, România deschide scena

• Abordările în materie de educație reflectă unde suntem ca societate
• Portugalia interzice manualele digitale în școli, mizând pe lectură și concentrare autentică
• România introduce educația teatrală ca materie obligatorie la liceu, accent pe empatie și gândire critică
• Proiectul „Ora cu și pentru animale” din Ilfov arată rezultate spectaculoase în implicarea elevilor

În timp ce multe state investesc masiv în digitalizarea educației, Portugalia alege să apese frâna. Manualele digitale dispar complet din ciclul primar, iar la gimnaziu și liceu vor fi permise doar cu aprobare scrisă. Oficialii portughezi spun răspicat: ecranele afectează concentrarea, sănătatea mintală și chiar relația elevilor cu învățarea. Copiii nu mai citesc, ci doar dau scroll, iar școala trebuie să-i readucă la carte, nu la tabletă.

Decizia a stârnit dezbateri aprinse, dar și admirație pentru curajul de a ieși din paradigma globală a digitalizării cu orice preț. Portugalia vrea copii care citesc cu adevărat, nu doar consumatori de conținut rapid și superficial.

România: cortina se ridică pentru educația teatrală

În contrast, România deschide scena pentru o altă abordare inovatoare: din 2026, educația teatrală devine materie obligatorie la clasa a XI-a, indiferent de profilul liceului. Lecțiile nu înseamnă replici învățate pe de rost, ci exerciții de empatie, expresivitate și gândire critică. Actoria devine instrument de dezvoltare personală, nu doar de spectacol.

Această schimbare vine ca răspuns la nevoia de a forma tineri capabili să comunice autentic, să colaboreze și să-și exprime emoțiile. Educația teatrală promite să transforme sala de clasă într-un spațiu viu, unde fiecare elev își poate descoperi vocea și identitatea.

„Ora cu și pentru animale”: lecția implicării

Pentru cei care nu rezonează cu teatrul, un proiect-pilot din Ilfov propune „Ora cu și pentru animale” – o materie opțională ce ar putea deveni națională. Lecțiile despre animale au avut efecte spectaculoase: 63% dintre elevi se concentrează mai ușor, 51% au note mai bune, iar 58% sunt mai implicați la școală, potrivit președintelui Consiliului Județean Ilfov, Hubert Thuma.

Această inițiativă arată că educația poate fi adaptată la nevoile și pasiunile fiecărui copil, iar rezultatele nu întârzie să apară atunci când școala devine relevantă și conectată la realitatea elevului.

Cine iese, deci, din paradigmă în educație ?

Portugalia, cu o frână bruscă a digitalizării, sau România, cu experimente curriculare curajoase? Poate că adevărata inovație nu stă în tehnologie, ci în curajul de a pune copilul – cu mintea, sufletul și curiozitatea lui – în centrul educației.

Inovația nu vine doar din tehnologie. Ci și din adaptarea conținutului educațional la nevoile și pasiunile copiilor, cultivând gândirea critică și conexiunea cu lumea reală. Găsești în listele citEști recomandări precum „Imagine if… Cum să construim un viitor pentru noi toți”, Sir Ken Robinson și Kate Robinson. Acolo se pune problema noii de schimbare în paradigma educațională. Dar vezi și „Învățătorii, Autoportretul unei generații”, coordonată Lavinia Betea. Este vorba chiar de schimbarea direcțiilor în modul concret în învățământul din România comunistă. Și realizezi ce distanță este de multe ori între formularea principiilor și realizarea actului de învățământ. Și tocmai această distanță pare să fie diferită de la o societate la alte.

Astfel, adevărata inovație în educație nu stă în alegerea tehnologiei sau a metodei. Mai degrabă ține de curajul de a pune copilul — cu mintea, sufletul și curiozitatea lui — în centrul procesului educațional. Indiferent dacă asta înseamnă a limita ecranele sau a deschide scena pentru exprimare artistică și conexiune cu natura. Ambele abordări ies din paradigma convențională și pot inspira un viitor educațional mai uman și mai echilibrat.