A trăit acum 2500 de ani și face parte din triada de aur a filosofiei antice grecești, alături de Platon, care i-a fost elev, și Aristotel. Nu ne-a rămas nicio scriere originală de la el. Tot ce știm despre el vine prin mărturii, mai ales de la Platon.
Advertisment
Într-o zi, o cunoștință l-a oprit pe Socrate și i-a spus: – Știi ce tocmai am auzit despre prietenul tău? – Așteaptă puțin, i-a spus Socrate. Înainte să îmi vorbești despre prietenul meu, aș vrea să îți iei un scurt răgaz și să te gândești ce vrei să-mi zici. Este vorba despre ceea ce eu numesc testul celor trei site. Cea dintâi sită este adevărul. Ești absolut sigur că ceea ce vrei să-mi spui este adevărat? – Păi, nu, a răspuns omul, este ceva despre care am auzit astăzi și … – Să trecem acum la cea de-a doua sită, sita bunătății. Ceea ce ai să-mi mărturisești despre prietenul meu este un lucru bun? – Nu, din contra! – Să trecem la sita folosinței. Ceea ce dorești să îmi spui despre prietenul meu îmi este de folos? – Nu, nu cred. – Ei bine, dacă vrei să-mi spui ceva care nu este nici adevărat, nici bun și nici folositor, la ce bun să îmi mai spui? Și nu l-a lăsat pe interlocutor să vorbească mai departe.
Socrate a rămas vestit prin înțelepciune, simplitate, cumpătare, stăpânire de sine. El a spus: „Singurul lucru pe care-l știu e că nu știu nimic”; „Câte lucruri de care eu n-am nevoie există!”. A deșteptat conștiința contemporanilor și a inventat maieutica, adică metoda de a ajunge la adevăr prin dialog. A plătit cu viața curajul de a fi om demn, echilibrat și rațional.
Recomandări
Partenerii noștri