1001 de nopți. Ciori vopsite 

Te-ai întrebat vreodată despre ce ar putea vorbi doi rabini, cu lumina stinsă, ca să nu tulbure rânduiala Shabbatului, fie şi aprinzând un chibrit? Despre ciori, a răspuns cel mai mare Filosof al Dialogului. Iar acum ştim, de când li s-a măsurat IQ-ul, că sunt cele mai deştepte păsări. Pe vremea când discutau cei doi, ba chiar în contradictoriu, nu se ştia despre ele decât că uneori croncăne prevestitor. Ei bine, unul dintre cei doi rabini a înjghebat un fel de parabolă, din care fiecare înţelege ce vrea. Dar nu atât de mult încât să nu dorească să mai asculte o dată, până se luminează. “Ciorile nu sunt de dispreţuit. Ele sunt pline de viaţă. Dar au trei cusururi. Primul este acela că nici o altă pasăre nu se poate apropia de ele, fiindcă nu se poate face auzită; ţipetele lor îi acoperă glasul. Al doilea este că toate sunt convinse că nu mai există altceva decât ciori în lumea păsărilor. Cele care se poartă ca şi când ar aparţine altui neam sunt, după părărea lor, ciori vopsite şi trebuie convinse, ţipând mai tare decât ele, să-şi dezvăluie adevărata faţă. Al treilea cusur este că niciuna nu poate trăi singură cu ea însăşi. Cioara care se ascunde de stol moare de spaimă, din cauza singurătăţii”.