1001 de nopți. Refluxul minţii

Dacă merg spre asfinţit, Tu eşti asfinţitul asfinţitului,
Dacă merg spre răsărit, Tu te ridici spre mine,
Iar dacă o iau în jos Tu eşti pretutindeni,
Tu eşti locul şi nelocul tuturor lucrurilor,
Eşti totul totului fără de sfârşit,
Eşti în inima mea şi în duhul meu, în conştiinţa mea şi în gândurile mele,
Eşti în ecoul respiraţiei mele şi în ceea ce spun”.
N-am făcut o declaraţie de dragoste. Am rostit rugăciunea unui mistic persan.
Orice rugăciune e o declaraţie de dragoste. La umbra oricărei declaraţii de dragoste pâlpâie o rugăciune.
Ca să mă apropii astăzi de tine, care mă asculţi din singurătatea ta, ar trebui să transform sunetele în imagini. Refluxul minţii mele să şteargă cuvintele. Să ne putem înţelege prin semne, ca nişte semne ce suntem.
Să ne abandonăm destinului nostru, aşa cum am fost învăţaţi: ca nişte condeie în mâna lui Dumnezeu, care scrie cu noi o poveste de dragoste.