1001 de nopți. Înotătorii

Înotătorii

Fiule, ziua ta e în fiecare zi. Ziua tuturor copiilor e în fiecare zi, chiar dinainte de a se naşte.

În primele nouă luni – plutind în lichidul amniotic ca schiţele de pe pereţii de nisip ai Peşterii Înotătorilor – e mereu noapte, de parcă nişte nori ar şterge stelele câte una.

Apoi, ieşi la lumină şi plângi. De ce plângeţi, când vă naşteţi? Aminteşte-mi să te întreb când o să te faci mare.

Te-ai născut şi continui să înoţi în apele realităţii – când limpezi, când tulburi. Stau veşnic cu teama să nu te îndepărtezi, periculos, de ţărm.

În fiecare zi e ziua ta, până te vei trezi brusc că nu mai eşti copil. O să te priveşti în apele oglinzii, care îţi vor arăta un om aproape în toată firea. Asta te va face să te închizi în tine, căutând parcă ceva ce ai pierdut.

Există un vechi proverb oriental, ca un mesaj în sticlă adus de flux pe ţărm. Ţi-l dăruiesc. Descifrează-l, ca să mă poţi înţelege. Sensurile acestor cuvinte sunt aidoma petalelor de lotus: se ascund unele în altele:

“Cine n-a fost educat de părinţi, va fi educat de timp”.

Iar timpul n-are nici răgaz, nici milă.