Expoziția Paula Modersohn-Becker te mai așteaptă până duminică la Timișoara

• Expoziția „Paula Modersohn-Becker şi colonia de artişti din Worpswede. Desene și grafică 1895 – 1906” este deschisă până pe 21 aprilie 2024.
• Operele coloniei de artiști le regăsești în expoziție ca simboluri al unei perioade de cotitură din istoria artei.
• Unul dintre subiectele comune din expoziția „Paula Modersohn-Becker și colonia de artiști din Worpswede (1895-1906)” este femeia.
• Expoziția pornește spre Brașov, spre Centrul multicultural al Universității Transilvania (31 mai și 15 iulie).

Expoziția „Paula Modersohn-Becker şi colonia de artişti din Worpswede. Desene și grafică 1895 – 1906” se închide duminica aceasta. Lucrările pictoriței germane și ale artiștilor alături de care a creat în comunitatea restrânsă de la Worpswede, din apropierea orașului Bremen, mai pot fi văzute la Muzeul Național de Artă din Timișoara (MNArT) până pe 21 aprilie 2024. Expoziția itinerantă își reia apoi călătoria. O vei vedea la Brașov, la Centrul multicultural al Universității Transilvania, între 31 mai și 15 iulie.

Colonia de artiști era compusă din Otto Modersohn, Fritz Mackensen, Hans am Ende, Fritz Overbeck, Heinrich Vogeler și Paula Modersohn-Becker. Operele lor sunt un simbol al unei perioade de cotitură din istoria artei, arată un comunicat. Lucrările expuse oglindesc legăturile strânse din interiorul coloniei de artiști de la Worpswede. Este vorba despre un loc pitoresc din nordul Germaniei, marcat de o geografie dificilă și de un climat neprietenos. Artiștii care au trăit și lucrat împreună acolo au dezvoltat relații simbiotice prin care s-au susținut și inspirat reciproc. Din întreaga constelație artistică de la Worpswede, Paula Modersohn-Becker se remarcă prin avangardismul său. Ea a ajuns una dintre cele mai reprezentative figuri ale modernismului. Este o pionieră a expresionismului și prima artistă din lume căreia i s-a dedicat un întreg muzeu. Paula Modersohn-Becker Museum în Bremen, Germania a fost fondat în 1927.

Expoziția marchează o premieră la Timișoara

Deși a trăit doar 31 de ani iar în timpul vieții a vândut puține lucrări, ea a lăsat lumii o moștenire artistică de peste 700 de picturi și aproximativ 1000 de desene și gravuri. Valoarea creației și importanța ei pentru evoluția artei în secolul XX i-au fost recunoscute abia post mortem. Stilul ei distinct și subiectele îndrăznețe au declarat-o artistă de frunte a generației ei. Publicul din Timișoara are ocazia acum să îi vadă pentru prima dată lucrările expuse la Timișoara, într-o expoziție curatoriată de Wulf Herzogenrath pentru ifa în 1997. Evenimentul este configurat și contextualizat în spațiile Muzeului Național de Artă Timișoara de curatoarele Andreea Foanene și Teodora Talhoș.

Unul dintre subiectele comune din expoziția „Paula Modersohn-Becker și colonia de artiști din Worpswede (1895-1906)” este femeia. Fie că vorbim despre reprezentări feminine ca temă principală a lucrărilor, în cazul portretelor sau al nudurilor, fie că ne referim la gravuri sau desene ce ating teme precum peisajul sau scena de gen, ce includ imaginea femeii ca subiect secundar, prezența personajului feminin se regăsește în majoritatea lucrărilor din expoziție.

Femeile din desenele Paulei Moderson Becker sunt prezentate însă diferit: „Nudurile desenate de Paula Modersohn Becker prezintă corpuri reale, neidealizate, în care legătura stilistică se face mai mult cu arta primitivă decât cu arta neoclasică a secolului al XIX- lea. În arta ei, statutul femeii este mult mai complex decât cel de muză sau de subiect al seducției, iar desenul este cel ce relevă realitatea modului de a gândi al artistei”, arată muzeografa Andreea Foanene.

„Eleganță, tinerețe, vitalitate și frumusețe”

în lucrările Paulei observăm un statut al femeii mult mai complex, în gravurile lui Heinrich Vogeler avem posibilitatea să descoperim personaje feminine a căror eleganță, tinerețe, vitalitate și frumusețe ne conduc cu gândul la personaje mitologice, la zânele sau zeițele care aparțin mai degrabă unei lumi imaginare, idealizate, înfrumusețate de imaginația cultă a artistului – „Die Schlangenbraut“/„Mireasa șarpelui”, 1894; „Märchen (Hirtin)” / Basm (Păstorița), 1895. Portretele realizate de Hans am Ende („Kinderköpfchen” / „Cap de copil” ) sau de Fritz Mackensen („Schlafende”/ „Bătrână adormită”; „Mädchenkopf”/ „Chip de fată”) ilustrează talentul artiștilor pus în slujba reprezentării mimetice a prezenței feminine. În desenele în cărbune realizate de Otto Modersohn – „Mädchen mit Zigen”/ „Fetița cu caprele”, 1903; „Moorbäuerin beim Torfstechen/ Soție de fermier care taie turbă”, 1905 – peisajul bogat, puternic și amplu pare a domina imaginarul artistului, determinând rolul personajului feminin, care este prezentat în acord cu ciclurile naturii: anotimpurile, muncile câmpului.