Un vârf de… Mărtișor

Prima zi a primăverii, 1 martie este celebrată de acum aproximativ 8000 de ani.

Anul nou al geto-dacilor începea pe 1 martie iar în acestă zi specială se dăruia tinerilor, la rasaritul soarelui, mărțisorul , pentru a le aduce noroc, dragoste și bucurie.

Mărţişoarele erau confecționate din pietricele albe şi roşii înşirate pe o aţă care se purta la gât. Culoarea roşie, simboliza viața, adică femeia. Culoarea albă era asociată cu limpezimea apelor și cu înțelepciunea bărbatului. Se mai obișnuia să se prinda de fire de lână colorate monede din aur, argint sau bronz.

Dacii credeau că aceste amulete aduc fertilitate și frumuseţe şi erau purtate până când înfloreau copacii, apoi erau agatate de crengile acestora.

Se mai spune că firul Mărţişorului, ar fi tors de Baba Dochia în timp ce urcă cu oile la munte.

Mărţişorul este inseparabil de tradiţia Dochiei Carpatice, una dintre cele mai importante personaje mitologice românești.

Se povestește că fiul babei Dochia, Dragobete s-ar fi căsătorit din dragoste fără aprobarea mamei. Supărată, baba și-a trimis nora în toiul iernii să spele un ghem de lână neagră la rău. Acesta i-a spus că se poate întoarce doar când lâna se făcea albă. Fata a încercat să spele lâna până degetele i-au sângerat. De disperare aceasta a început să plângă și un înger a apărut și i-a oferit o floare roșie pentru a o pune în apă.

Spre suprinderea fetei lâna s-a albit. Auzind povestea fetei, Baba Dochia se înfuriat crezând că a venit primăvara, pentru că doar Mărțișor îi putuse oferi o floare fetei.

Într-un final, Dochia pornește îmbrăcată în nouă cojoace în căutarea primăverii.

Pe parcursul călătoriei soarele puternic o face să își scoată rând pe rând, cele nouă cojoace, până rămâne fără nici unul. Iar în cea de-a 9-a zi vremea se schimbă brusc și Baba Dochia îngheață.

Cele 9 zile sunt asociate în folclorul românesc cu mitul babelor.