- Soția împăratului Iustinian nu și-a uitat niciodată trecutul de prostituată și, din poziția sa de putere, a făcut tot ce a putut pentru a îmbunătăți viața supușilor săi.
- Din cauza mediului său social, a devenit o figură controversată. Cronicarul Procopius a calomniat-o cu sălbăticie, prezentând-o ca pe o manipulatoare fără scrupule.
- Istoricii contestă măsura în care a reușit să ajute femeile din vremea sa, care erau supuse unor reguli patriarhale stricte.
Este neobișnuit ca o fostă prostituată să se așeze pe un tron imperial, dar aceasta a fost soarta Teodorei de Bizanț (c. 501-548), soția lui Iustinian, celebrul împărat care a încercat să reunifice Imperiul Roman.
Advertisment
Din cauza mediului său social, a devenit o figură controversată. Cronicarul Procopius a calomniat-o cu sălbăticie, prezentând-o ca pe o manipulatoare fără scrupule, dar istoricii contestă măsura în care a reușit să ajute femeile din vremea sa, care erau supuse unor reguli patriarhale stricte.
Din experiența ei de viață, știa prea bine ce înseamnă dependența de capriciile masculine. María José Bravo Bosch, profesoară la Universitatea din Vigo, abordează această problemă interesantă în cartea „Teodora și feminismul juridic în Bizanț” (Tirant lo Blanch, 2022). Cu o colecție vastă de surse din epocă și o cunoaștere exhaustivă a bibliografiei, autorul încearcă să facă distincția între ceea ce putem ști cu certitudine și speculațiile plauzibile, dar fără un suport real în documente.
Recomandări
Și-a influențat împărăteasa soțul ei să facă legi mai sensibile la problemele femeilor din Imperiul Bizantin?
S-a spus că a ajutat la protejarea celor defavorizați, dar este prea mult pentru a vorbi de o conștiință feministă. În cadrul unui patriarhat atât de strict, ar fi fost imposibil ca cineva să fie cu atâtea secole înaintea timpului său.
În același timp, ar fi greșit să ne imaginăm că Teodora s-a bucurat de același statut și putere ca Iustinian. Adevărul este că el s-a bucurat întotdeauna de o predominanță clară. Este suficient să ne uităm la reprezentările din acea vreme pentru a vedea acest lucru. Efigia sa nu apare nici măcar pe monedele imperiale, deși, așa cum a observat James Allan Evans în lucrarea The Empress Theodora: Partner of Justinian (University of Texas Press, 2002), portretul nepoatei sale Sophia, soția următorului împărat, Iustin al II-lea, poate fi văzut în numismatica din vremea sa.
Cu toate acestea, dovezile sunt uneori contradictorii și sugerează atât una, cât și cealaltă. De asemenea, avem textul cu care un funcționar depunea jurământul de învestitură, în care promitea „supunere fraternă față de domnii noștri cei mai sfinți Iustinian și Teodora, soția sa, cu ocazia administrației care, prin pietatea lor, mi-a fost încredințată”. Aici, spre deosebire de alte surse, se are impresia că există un fel de paritate, dar numai într-o anumită măsură.
Drepturile femeilor
Cum să interpretăm măsurile de care au beneficiat femeile? Să luăm, pentru început, Codul lui Iustinian. Aceasta exprimă voința de a-i ierta pe cei care au practicat prostituția. Aspectul pozitiv este indulgența, dorința de a reabilita oameni care, conform standardelor morale în vigoare la acea vreme, duceau o viață de păcat.
Partea negativă este modul în care este justificată această politică de toleranță, prin apelul la „slăbiciunea” unui sex care, prin însăși natura sa, nu avea aceeași capacitate ca și omul de a rezista tentației.
O adevărată demonstrație de paternalism
În orice caz, trebuie să recunoaștem anumite merite la Iustinian. Printre acestea, dorința de a lupta împotriva traficului de femei, pentru ca acestea să nu se prostitueze sub constrângere sau prin înșelăciune. Un edict prevedea pedeapsa cu închisoarea pentru proxeneții care obligau tinerele femei să facă ceea ce nu doreau să facă și își însușeau veniturile acestora.
Cei care, fără a fi implicați direct în comerțul sexual, și-au împrumutat locuințele pentru a face posibil acest lucru, au fost, de asemenea, urmăriți penal.
Nu există nicio dovadă că domnitorul a influențat legislația privind problemele femeilor. Elaborarea legilor era apanajul bărbaților, iar o femeie, chiar dacă era soția împăratului, nu-și putea lăsa amprenta. Acest lucru nu înseamnă că Iustinian nu a ținut cont de opinia Teodorei.
De fapt, în Corpus iuris civilis, monumentala compilație legislativă, i se recunoaște chiar contribuția în calitate de consilier. Este posibil, deși nu avem nici o dovadă, ca împărăteasa să-și fi exercitat influența în mod neoficial. Nu ar fi putut fi altfel într-o societate patriarhală care nu ar fi tolerat niciodată o intervenție directă.
Partenerii noștri