Germania acum șase secole, lovită de un caz ciudat de manie a dansului

• Epidemia din Germania a fost numită dansul Sfântului Ioan, dar nu a fost nici prima apariție a maniei și nici ultima, potrivit cărții The Black Death and The Dancing Mania, publicată inițial în 1888.
• În timpul Evului Mediu, biserica susținea că dansatorii erau posedați de diavol sau poate blestemați de un sfânt.
• Interpretări mai moderne au dat vina pe o toxină produsă de o ciupercă ce creștea pe secară. Otrăvirea cu Ergot, sau ergotismul, putea provoca halucinații, spasme și iluzii datorită substanțelor chimice psihoactive produse de ciuperca Claviceps purpurea, scrie Steven Gilbert pentru Toxipedia.

În urmă cu 642 de ani, cetățenii din orașul german Aachen au ieșit pe străzi, unde au început să se răsucească și să se învârtă necontrolat. Acesta a fost primul focar major de ciumă a dansului sau coreomanie care avea să se răspândească în întreaga Europă în următorii ani.

Până în prezent, experții nu sunt siguri ce a cauzat această frenezie, care îi putea duce pe cei care dansau până la epuizare, scrie Smithsonian Magazine.

Epidemia din Germania a fost numită dansul Sfântului Ioan, dar nu a fost nici prima apariție a maniei și nici ultima, potrivit cărții The Black Death and The Dancing Mania, publicată inițial în 1888.

„Au format cercuri mână în mână și, părând că și-au pierdut orice control asupra simțurilor, au continuat să danseze, fără să țină cont de trecători, ore întregi, într-un delir sălbatic, până când, în cele din urmă, au căzut la pământ în stare de epuizare.”, descrie Justus Friedrich Karl Hecker dansul Sfântului Ioan, în cartea sa.

„Boala” s-a răspândit rapid și în alte orașe din Țările de Jos

În timpul Evului Mediu, biserica susținea că dansatorii erau posedați de diavol sau poate blestemați de un sfânt. Numit Tarantism în Italia, se credea că dansul era provocat fie de mușcătura unui păianjen, fie o modalitate de a elimina otrăvurile pe care arahnidul le injectase.

Interpretări mai moderne au dat vina pe o toxină produsă de o ciupercă ce creștea pe secară. Otrăvirea cu Ergot, sau ergotismul, putea provoca halucinații, spasme și iluzii datorită substanțelor chimice psihoactive produse de ciuperca Claviceps purpurea, scrie Steven Gilbert pentru Toxipedia.

Dar nu toate regiunile afectate de ciudata constrângere de a dansa ar fi fost locuința unor oameni care consumau secară, subliniază Robert E. Bartholomew într-un articol pentru numărul din iulie-august 2000 al revistei Skeptical Inquirer. În plus, epidemiile nu au avut loc întotdeauna în timpul sezonului umed, când ciuperca s-ar fi dezvoltat.

Erau „dansatorii” nebuni?

O altă epidemie notabilă a izbucnit în orașul Strasbourg în 1518. A început în luna iulie, iar în decurs de o lună, 400 de persoane s-au alăturat nebuniei.

Acest episod a fost probabil agravată de oficialii care au crezut că victimele trebuie doar să danseze și să se scuture de manie. Ei au rezervat săli speciale pentru dansatori, au angajat cântăreți profesioniști la cimpoi și tobe pentru a menține oamenii inspirați, scrie John Waller pentru BBC.com.

Nebunia este, în cele din urmă, ceea ce unii experți cred că a cauzat un fenomen atât de bizar. Waller explică faptul că, în 1518, locuitorii din Strasbourg se luptau să facă față foametei, bolilor și credinței că forțele supranaturale îi puteau forța să danseze.

În 1374, regiunea din apropierea Rinului suferea de pe urma unei alte ciume adevărate: Moartea Neagră. Waller susține că dansatorii se aflau sub o suferință psihologică extremă și erau capabili să intre într-o stare de transă – ceva de care ar fi avut nevoie pentru a dansa pentru o perioadă atât de lungă de timp. El pune mania dansului pe seama unui fel de isterie în masă.

În cele din urmă, cauza exactă a coreomaniei pare a fi un mister, dar nu va înceta niciodată să fie o parte fascinantă a istoriei europene.