Ziua Internațională împotriva Homofobiei, Bifobiei și Transfobiei. Cum arată istoria intoleranței românești

• Ziua Internațională împotriva Homofobiei, Bifobiei și Transfobiei este marcată la 17 mai și are ca scop să crească gradul de conștientizare a încălcărilor drepturilor LGBT.
• În întreaga lume, peste 2 miliarde de persoane trăiesc în țări în care homosexualitatea este ilegală.
• ILGA-Europe lansează Rainbow Map 2022, prin care evaluează 49 de țări europene cu privire la situația juridică și politică pentru persoanele queer.

Ziua Internațională împotriva Homofobiei, Bifobiei și Transfobiei este marcată la 17 mai și are ca scop coordonarea evenimentelor internaționale care să crească gradul de conștientizare a încălcărilor drepturilor LGBT și să stimuleze interesul pentru activitatea în domeniul drepturilor LGBT în întreaga lume.

În întreaga lume, peste 2 miliarde de persoane trăiesc în țări în care homosexualitatea este ilegală, în timp ce pedeapsa cu moartea este menținută ca pedeapsă legală pentru relațiile consensuale între persoane de același sex în 11 jurisdicții.

Cum stă România la acceptare?

ILGA-Europe lansează Rainbow Map 2022, prin care evaluează 49 de țări europene cu privire la situația juridică și politică pentru persoanele queer. România se clasează pe locul 41 din 49, cu un scor total de 18% în privința drepturilor de care se bucură în prezent persoanele queer din țară.

Istoria homofobiei românești

Influențat de legislația anti-gay din statele fasciste totalitare, Codul Penal românesc a incriminat homosexualitatea în țară pentru prima dată în 1937.

La începutul anilor 1990, când activiștii pentru drepturile homosexualilor, organizațiile internaționale pentru drepturile omului și Consiliul European au început să facă presiuni asupra guvernului român pentru a dezincrimina homosexualitatea și a asigura drepturi egale pentru toți cetățenii, elitele politice conservatoare și Biserica Ortodoxă au susținut că minoritățile sexuale nu existau în România înainte de 1989 și că homosexualitatea era doar un produs nedorit al capitalismului.

În 1995, România a depus cererea de aderare la UE, fiind una dintre cele trei țări din Europa care încă mai incrimina homosexualitatea. În principal datorită unei puternice presiuni internaționale, în 1996, primul paragraf al articolului 200 a fost modificat și doar activitățile sexuale între persoane de același sex desfășurate în public sau considerate o sursă de scandal public au fost pedepsite de lege.

Toleranți doar ca să intrăm în UE

În 2000, România a început negocierile de aderare la UE, iar țara trebuia să demonstreze că a făcut progrese în armonizarea legilor sale cu legislația UE. În special, România a trebuit să demonstreze că drepturile omului pentru minoritățile sexuale nu au fost încălcate de politicile și legislația țării. Iar posibilitatea unei eventuale intrări în Uniunea Europeană a avut un efect puternic asupra schimbărilor legislative.

La sfârșitul anului 2007, Partidul România Mare a propus în Senat o lege care să interzică „propagarea ideilor și manifestărilor de către homosexuali și lesbiene”, menită în principal să împiedice desfășurarea paradei anuale a mândriei GayFest din București. Propunerea a fost respinsă de Senat la 11 februarie 2008, cu 17 voturi pentru, 16 abțineri și 27 de voturi împotrivă.

România se numără printre țările din Uniunea Europeană care nu recunosc nicio formă de uniune civilă între persoane de același sex. Constituția României definește familia ca fiind căsătoria liber consimțită între soți, fără a preciza sexul acestora. În ciuda acestui fapt, legislația în vigoare nu lasă loc de interpretare pentru reprezentanții statutului marital. Căsătoria nu poate fi decât uniunea dintre un bărbat și o femeie, iar un cuplu de același sex nu poate beneficia din punct de vedere legal de protecția statului ca familie.