Atlantis: filmul care imaginează o Ucraină învingătoare după războiul cu Rusia

• „Atlantis” imaginează o Ucraină care a ieșit, victorioasă, din războiul cu Rusia în 2025.
• După premiera sa la Festivalul de Film de la Veneția din 2019, filmul ucrainean a fost numit „poezie pură”.
• Filmul este adăugat la mai multe servicii de streaming, inclusiv iTunes, MUBI și Amazon Prime.

„Atlantis” imaginează o Ucraină care a ieșit, victorioasă, din războiul cu Rusia în 2025. După premiera sa la Festivalul de Film de la Veneția din 2019, filmul ucrainean a fost numit „poezie pură”. Dar, în ciuda unei serii de premii, acesta nu a câștigat o mare popularitate la acel moment. Cu războiul real care face acum ravagii, acest lucru se schimbă. „Atlantis” este adăugat la mai multe servicii de streaming, inclusiv iTunes, MUBI și Amazon Prime.

Atlantis (în ucraineană: Атлантида) este un film ucrainean distopic, post-apocaliptic, din 2019, regizat de Valentyn Vasyanovych. A fost proiectat în secțiunea Contemporary World Cinema la Festivalul Internațional de Film de la Toronto 2019. La cea de-a 76-a ediție a Festivalului Internațional de Film de la Veneția, filmul a câștigat premiul pentru „Cel mai bun film” în secțiunea „Orizonturi”. A fost selectat ca propunerea ucraineană pentru Cel mai bun film internațional de lungmetraj la cea de-a 93-a ediție a Premiilor Oscar, dar nu a fost nominalizat.

Niciunul dintre rolurile din acest film nu a fost interpretat de actori, ci mai degrabă de veterani, voluntari și soldați. Unul dintre rolurile principale a fost interpretat de Andriy Rymaryk, un fost cercetaș militar, care a trecut prin Războiul din Donbas și care în prezent lucrează la Come Back Alive, un ONG ucrainean care ajută soldații ucraineni prin crowdfunding. De remarcat că în film au mai apărut paramedicul Liudmyla Bileka și voluntarul Vasyl Antoniak.

Povestea filmului

Povestea îl urmărește pe Sergiy (Rymaryk), un soldat pensionat cu sindromul de stres post-traumatic care încearcă să se descurce în viața din estul Ucrainei. Acțiunea are loc în 2025, la un an după încheierea războiului cu Rusia. El lucrează la o topitorie împreună cu un alt veteran și prieten, Ivan, amândoi ostracizați de ceilalți muncitori care îi învinuiesc că au luptat în războiul care a devastat regiunea. Sergiy și Ivan încă se antrenează ca și cum războiul nu s-ar fi încheiat, îmbrăcându-se în uniforme de luptă și concurând la trageri la țintă cu stres ridicat. Ivan se sinucide într-o oală de topire, iar fabrica este închisă la scurt timp după aceea din cauza liberalizării economice care o face neprofitabilă. Sergiy se trezește apoi cu o nouă slujbă, conducând un camion de apă și livrând în zonele în care poluarea cauzată de război a făcut ca sursele locale să devină nepotabile.

Are probleme de adaptare la noua sa viață până când o întâlnește pe Katya (Bileka), anterior arheolog, care acum lucrează ca activist umanitar pentru Misiunea Laleaua Neagră, o organizație de voluntariat care exhumează și identifică morții din război.