Iconic. Costumul de baie

Nu este un costum de baie, este eticheta relaxării. Povestea costumului de baie începe în perioada de glorie a Imperiului Roman, atunci când femeile obisnuiau să poarte în băile publice un fel de lenjerie confecționată din fâșii de pânză cu care îsi acopereau sânii si părțile intime.

Cu toate acestea, abia în secolul al 18-lea apar primele costume de baie adevărate. Pielea bronzată era un semn al sărăciei, motiv pentru care femeile intrau în apă purtând rochii lungi din lână, care adesea aveau mâneci și erau purtate si cu ciorapi.

Totusi, picioarele încep să se descopere. Asa-zisele „rochii de plajă” îsi pierd din popularitate pe la jumătatea anilor 1800 în fața unor costume de baie cu izmene largi ce se strâng sub genunchi. Noile costume de baie sunt cunoscute sub numele de “bloomers”, botezate după cea care le-a inventat – Amelia Bloomer.

Înainte ca femeile din toată lumea să poată purta costumul de baie mulat, dintr-o singură piesă, la începutul secolului 20, înotătoarea Annette Kellerman a fost arestată pentru că a îndrăznit să poarte un astfel de costum. Dar ce Annette a început nu a mai putut fi oprit. Femeile din toată lumea au adoptat această modă, chiar dacă unele comunități nu au fost la fel de permisive. Începând cu anii ’30, , restricțiile s-au mai relaxat si costumul de baie s-a mai micsorat un pic.

Astfel că, în 1946, designer-ul Louis Reard a creat costumul de baie în două piese cu „bikini.
28 de ani mai târziu, creatorul de modă Rudi Gernreich a creat costumul de baie “tanga”, în timp ce anii ’80 urmau să fie marcați de modelele sport propuse de atleta – Florence Griffith.

În prezent, costumele de baie confecționate din nylon sau din spandex, folosesc atât de puțin material încât nu mai lasă nimic imaginației. Să fie un omagiu adus primului costum de baie: costumul lui Adam? O metaforă curajoasă, un cerc ce se închide trecând prin garderobe ca un veșmânt ce acoperea tot corpul și terminând ca un accesoriu opțional.