Ce a descoperit un vânător de comori într-o localitate din Germania. „Au rămas în pământ de aproximativ 600 de ani”

• Un pasionat de istorie și vânător de comori a găsit mai multe piese impresionante de armament, care au aparținut unui cavaler căzut în bătălia medievală de la Grünwald.
• Bătălia de la Grünwald este considerată de foarte mulţi istorici începutul sfârşitului cavalerilor teutoni.
• La această bătălie, cavalerii teutoni, aliaţi cu regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, s-au confruntat cu uniunea polono-lituaniană şi aliaţii acesteia, Marele Cnezat al Moscovei, Cehia şi Hanatul tătar.
• În această luptă, de partea polonezilor, au participat şi moldovenii conduşi de domnitorul Alexandru cel Bun.

În 2018, zeci de exploratori, arheologi și istorici din Polonia și din alte țări s-au reunit pentru a desfășura un proiect de cercetare arheologică asupra legendarei bătălii de la Grünwald, scrie Ancient-origins.

Acestui grup i s-au alăturat și amatori cu detectoare de metale. Descoperirile legate de bătălia medievală au fost fascinante, printre acestea numărându-se și o pereche de halebarde, descoperite în 2020.

Armamentul cavalerului

De curând, un pasionat de istorie și vânător de comori, Aleksander Miedwiedew (același explorator care a găsit și halebardele) a găsit mai multe piese impresionante de armament, care a aparținut probabil unui cavaler căzut. Acestea cuprindeau „un set fenomenal, format din sabie, teacă, curea și două cuțite”, a spus Miedwiedew pentru Fundația Agenției de Presă Poloneze (PAP).

„Având în vedere că aceste piese datează de la începutul secolelor al XIV-lea și al XV-lea și, prin urmare, au rămas în pământ de aproximativ 600 de ani, sunt păstrate în stare extrem de bună”, a continuat el. În perioada în care au fost folosite, acestea erau extrem de valoroase și putând fi comparate cu obiecte de lux moderne, cum ar fi o mașină scumpă. Miedwiedew și-a predat descoperirile pentru a fi păstrate și prezentate la Muzeul Bătăliei de la Grünwald.

Armele cavalerului provenea din nord-estul Poloniei – orașul Olsztyn de pe râul Lyna. Directorul Muzeului Grünwald, Szymon Drej, a fost surprins de o astfel de descoperire. „Este uimitor faptul că nimeni nu și-a însușit aceste obiecte, foarte valoroase la acea vreme. Poate că va fi posibil să găsim rămășițele cavalerului căruia i-au aparținut aceste obiecte„, adăugând că sunt deja în desfășurare și alte săpături arheologice.

Din cauza pandemiei, nu a existat o celebrare propriu-zisă a descoperirilor, în prezența mass-media; s-a făcut doar o notificare emisă de biroul muzeului după descoperire. Acum vor avea loc lucrări de întreținere și cercetare. „Suntem curioși ce se ascunde sub stratul de rugină„, a adăugat Drej.

Ce s-a întâmplat la bătălia de la Grünwald?

Bătălia de la Grünwald din 1410 d.Hr., numită și Bătălia de la Zalgaris sau Prima Bătălie de la Tannenberg a fost una dintre cele mai memorabile bătălii din Europa medievală. Nu numai că a această luptă a fost una dintre cele mai mari, dacă nu chiar cea mai mare din acea perioadă, dar a avut și consecințe majore asupra evoluției istoriei europene.

La Grünwald alianța polono-lituaniană i-a învins pe cavalerii teutoni germano-prusaci, conduși de Marele Magistru Ulrich von Jungingen, majoritatea conducerii cavalerilor teutoni fiind uciși sau luați prizonieri.

Principala cauză a conflictului din 1409 – 1411 a fost deţinerea de către teutoni a marilor centre comerciale: Gdańsk şi Toruń, precum şi a provinciei lituaniene, Samogiţia. Pretextul a fost răscoala lituanienilor din această provincie, conduşi de Witołd şi sprijinul acordat acestora de către regele polon în 1409. Ulrich von Jungingen, Marele Magistru al Ordinului Teutonic, a declarat război Uniunii, în sprijinul căreia trimite o oaste și domnitorul Moldovei, Alexandru cel Bun.

Alexandru cel Bun (1400-1432) depusese în 1404 omagiul de vasalitate regelui polon Władysław II Jagełło (1386-1434), act care a fost reînnoit de mai multe ori. În calitate de vasal a participat la această bătălie, în care cavalerii teutoni, aliaţi cu regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg (1387-1437) s-au confruntat cu uniunea polono-lituaniană şi aliaţii acesteia, Marele Cnezat al Moscovei, Cehia şi Hanatul tătar.

Regele Władysław a strîns o mare armată, din poloni, lituanieni, ruşi, boemi, silezieni şi moldoveni (circa 25.000-30.000 oşteni), cu care a pornit spre teritoriile controlate de teutoni. Oastea acestora, constituită, în cea mai mare parte, din mercenari occidentali, număra aproximativ 20.000-25.000 soldaţi.

Participarea moldovenilor la bătălie este negată de o parte a istoriografiei, datorită lipsei unei menţionări în cronica lui Jan Długosz, dar cronicile prusace subliniază participarea la luptă a unui detaşament trimis de domnul Moldovei, potrivit Enciclopediei României.

Contribuţia Moldovei la ajutorarea Poloniei nu s-a limitat doar la luptele în cadrul oştilor Uniunii , ci a constat şi în acordarea a 1000 de ruble regelui, precum şi în crearea unei diversiuni în Transilvania, menţionată de o scrisoare a vicevoievodului Ladislau de Nadab (8 mai 1410).

Teutonii au fost înfrânţi, pe câmpul de luptă şi, alături de cei, cca 18 000 de morţi, a căzut însuşi Marele Magistru. Sigismund nu a putut interveni în timp util, el fiind ocupat cu apărarea graniţelor regatului. Armata sa, condusă de voievodul Transilvaniei, Stibor de Stiboricz (1395 – 1401, 1410 – 1414), pătrunde în Polonia după ce lupta se încheiase, războiul nemaiputând fi influenţat în vreun fel.