CitEști. Mi-e rușine să fiu român

Dar d-lor! mi-e rușine să fiu român! Dar ce fel de român! Român care vrea a-și fi însușit monopolul, privilegiul patriotismului și-a naționalităței — așa român de paradă mi-e rușine să fiu. Naționalitatea trebuie să fie simțită cu inima și nu vorbită numai cu gura. Numai Poetul

Când auzi pe cineva vorbind despre poet național și imperative patriotice e bine să te gândești ce mai știi. Când sunt scrise lucrurile astea despre rușine autorul deja vede și povestește înfuriat cum revin la București dorobanții din Războiul de independență în decembrie 1877. Soldații cu mantalele rupte și aproape desculți sunt lăudați în ziare. Dar sunt goniți din casele luxoase ale patrioților de ocazie. Dacă am povestit aiurea, tot autorul pe care îl recunoști imediat te lămurește:

Iubesc poporul românesc fără a iubi pe semidocții și superficialitățile sale. Numai Poetul