Știința fascinantă a neuroesteticii explică motivul pentru care ființa umană iubește arta

• Știința fascinantă a neuroesteticii explică motivul pentru care ființa umană iubește arta
• Neuroestetica este un domeniu de cercetare relativ tânăr care implică neuroștiințe cognitive.
• Cercetări similare au fost efectuate pentru a înțelege focurile de artificii neuronale care au loc atunci când privim sculpturi inspirate.

Neuroestetica este un domeniu de cercetare relativ tânăr care implică neuroștiințe cognitive care analizează creierul pentru a afla ce se întâmplă atunci când facem evaluări estetice, relatează Science Focus.

Cercetătorii folosesc o tehnică de imagistică cerebrală numită imagistică prin rezonanță magnetică funcțională pentru a vedea ce zone ale creierului se aprind atunci când privim tablouri pe care le considerăm frumoase.

Cercetări similare au fost efectuate pentru a înțelege focurile de artificii neuronale care au loc atunci când privim sculpturi inspirate, interioare plăcute, chipuri și corpuri atrăgătoare, dansuri impresionante și chiar frumusețea din formulele matematice.

Dar de ce găsim unele opere de artă frumoase și altele urâte?

Altfel spus, de ce acordăm evaluări estetice diferite unor lucruri diferite? Conform cercetărilor în neuroestetică, totul se reduce la „triada estetică”.

Prima parte a triadei estetice este senzorial-motorie. Aceasta implică perceperea unor lucruri precum culorile, formele și mișcările. Mișcarea în artă are un rol deosebit de intrigant în acest sens.

De exemplu, dacă vedeți o pictură care prezintă o mișcare, cum ar fi cea a unui bărbat care își trage brațul după ce a fost mușcat de un câine, neuronii oglindă vă fac să experimentați „rezonanța întruchipată”. Imediat empatizați cu mișcarea, astfel încât partea creierului care vă controlează propriile mișcări se aprinde ca răspuns.

În al doilea rând, este evaluarea emoțiilor. Este vorba de modul în care o operă de artă vă face să vă simțiți și dacă apreciați sau nu acest sentiment sau dacă vă bucurați de el. Partea creierului legată de plăcere se activează ca răspuns la ceva ce ni se pare frumos. Acest sistem poate fi afectat în moduri fascinante, după cum au constatat cercetările care utilizează stimularea magnetică transcraniană (TMS). Mai degrabă decât să facă fotografii ale creierului, cum ar fi un RMNf, TMS schimbă de fapt modul în care funcționează creierul într-un mod minuscul și neinvaziv.

Simularea Magnetică Transcraniană și arta abstractă

Dacă folosiți TMS pe anumite părți specifice ale cortexului prefrontal, partea creierului din spatele frunții care este deosebit de importantă pentru luarea deciziilor, brusc vă plac diferite tipuri de artă. Acest tip de schimbare minusculă duce la schimbări semnificative în aprecierea estetică a fețelor, corpurilor și operelor de artă. De exemplu, plasarea specifică a electrozilor TMS a făcut ca oamenii să găsească arta abstractă mai puțin frumoasă. Puneți electrozii în altă parte, iar oamenii apreciază mai puțin arta care înfățișează oameni, probabil pentru că interferează cu modul în care creierul percepe simetria în fețe.

A treia parte a triadei estetice este cunoașterea semnificației. Aceasta are de-a face cu modul în care ne putem conecta cu o operă de artă, ce semnificație putem crea în ea. Semnificația nu există în interiorul unei opere de artă; ea poate fi creată doar în interiorul nostru. De aceea, arta este profund personală și divizivă, deoarece atunci când două persoane văd aceeași operă de artă, percepția noastră poate crea experiențe de semnificație extrem de diferite. Dacă găsim un sens, adesea găsim plăcere.