- Un nou studiu cu eye-tracking arată că regiunea pieptului și a trunchiului atrage cel mai mult atenția când evaluăm sănătatea, atractivitatea sau vârsta oamenilor.
- Gaze-ul se modifică subtil în funcție de indicele de masă corporală (IMC), sexul modelului și tipul de judecată socială solicitată.
- Cei mai atractivi și mai sănătoși au fost evaluați la limita inferioară a normalului, dar tinerii tind să echivaleze chiar și corpurile subponderale cu tinerețea—cu posibile implicații culturale.
În ultima zi din primul weekend de august te invit să te uiți cum privești. Edward Morrison și Marianne Lanigan de la Centrul pentru psihologie comparată și evoluționistă de la Universitatea din Portsmouth au folosit tehnologia eye-tracking pentru a cartografia modul în care oamenii analizează corpurile altora. Ei identifică astfel tipare vizuale distincte în funcție de gen și context.
Cum ochiul caută „indicele de fitness”
Ce se întâmplă când ni se cere să evaluăm, fără gânduri răutăcioase, un corp străin? Studiul condus de Edward Morrison, lector la University of Portsmouth, a documentat cu precizie științifică traseele privirii a 32 de tineri privitori supuși unor serii de imagini digitale. Modele virtuale, cu corpuri standardizate dar cu greutăți diferite, au fost notate pentru atractivitate, sănătate și vârstă, toate în timp ce device-ul de eye-tracking măsura exact pe unde poposește privirea.
„Există multe cercetări despre cum judecăm oamenii după aspect, dar mult mai puține despre ce anume analizăm vizual când facem aceste judecăți, mai ales când vine vorba de diferențierea între atractivitate, sănătate sau tinerețe”, a explicat Morrison pentru PsyPost. Rezultatul? „Privim cu accent pe zona pieptului și a trunchiului, dar ne mutăm subtil atenția în funcție de corp și sarcina evaluată.”
Atenția se mută și reacțiile culturale contează
Privirea nu se oprește mereu în același loc. Pentru corpurile foarte slabe, privitorii căutau indicii în zona mijlocului; când silueta devenea mai solidă, focusul aluneca către piept. Pentru evaluarea tinereții, atenția mergea insistent spre cap, acolo unde vârsta are cele mai multe semne vizibile. Morrison observă: „Schimbăm automat zona de interes: dacă ni se cere să notăm tinerețea, ne uităm instinctiv la față, iar sănătatea ne duce spre zone de depozitare a grăsimii sau mușchilor.”
Surpriza, conform datelor, vine și din diferențele de gen: participanții (predominant femei tinere) au privit mai îndelung spre corpurile masculine. În plus, subponderalii bărbați au fost văzuți ca mai puțin sănătoși. Iar subponderalele femei ca mai atrăgătoare. Aceste aspecte se aliniiază unor norme culturale ocidentale și diferind de rezultatele studiilor făcute pe eșantioane asiatice.
Ce spune privirea despre norme, bias și autoimagine
În spatele diagramelor și privirilor monitorizate, întreaga procedură ne arată că evaluarea vizuală a corpului altuia e un proces nuanțat, rar conștientizat. Dar modelat atât de biologie, cât și de norme culturale. Morrison atrage atenția: „Privim subtil altfel în funcție de ce ni se cere. Astfel, nu e simplu de explicat. Dar rezultatele sugerează că ne uităm, fără să vrem, la indicii fizice diferite pentru atractivitate, sănătate sau tinerețe.”
În aceeași direcție merge Marianne Lanigan, co-autoare și inițiatoare a cercetării: „Mi-a plăcut să descopăr că patternurile privirii se schimbă. Nu doar de la corp la corp, ci și în funcție de ceea ce vrem să descoperim la celălalt. Adesea, evaluarea vine din nevoia de a ne simți în siguranță, de a ne compara. Sau de a căuta repere sociale relevante pentru noi.”
Studiul deschide discuția pentru viitoare cercetări. Morrison susție pentru PsyPost că „ar fi util să includemparticipanți mai variat reprezentați ca vârstă și gen. Să observăm privirea și în contexte reale, nu doar digitale.”