STUDIU. Senzația de somnolență în timpul zilei poate fi un semn timpuriu al bolii Alzheimer

• Oamenii de știință susțin că somnul excesiv în timpul zilei este mai degrabă un simptom timpuriu al bolii Alzheimer decât o cauză a declinului mental.
• Somnul prelungit ar putea fi un precursor al bolii Alzheimer, potrivit unui studiu care a urmărit obiceiurile de somn pe timp de zi ale persoanelor în vârstă.
• „Principala concluzie este că, dacă nu obișnuiați să trageți un pui de somn și observați că începeți să fiți mai somnoroși în timpul zilei, ar putea fi un semnal de declin al sănătății cognitive.”

Oamenii de știință susțin că somnul excesiv în timpul zilei este mai degrabă un simptom timpuriu al bolii Alzheimer decât o cauză a declinului mental, relatează The Guardian.

Somnul prelungit ar putea fi un precursor al bolii Alzheimer, potrivit unui studiu care a urmărit obiceiurile de somn pe timp de zi ale persoanelor în vârstă.

Descoperirile ar putea ajuta la rezolvarea rezultatelor contradictorii privind efectele somnului asupra cogniției la adulții în vârstă, unele studii anterioare evidențiind beneficiile unei sieste asupra stării de spirit, vigilenței și performanței în sarcini mentale.

Cel mai recent studiu sugerează că o creștere în timp a numărului de sieste a fost legată de o șansă mai mare de apariție a unei deficiențe cognitive ușoare sau a bolii Alzheimer.

Oamenii de știință consideră că este mai probabil ca somnul excesiv să fie un semn de avertizare timpurie, decât să cauzeze declinul mental.

„Ar putea fi un semnal de îmbătrânire accelerată” , a declarat Dr. Yue Leng, profesor asistent de psihiatrie la Universitatea California San Francisco. „Principala concluzie este că, dacă nu obișnuiați să trageți un pui de somn și observați că începeți să fiți mai somnoroși în timpul zilei, ar putea fi un semnal de declin al sănătății cognitive.”

Participanții au fost supuși și testelor de evaluzare cognitivă

Oamenii de știință au urmărit mai mult de 1.000 de persoane, cu o vârstă medie de 81 de ani, timp de mai mulți ani. În fiecare an, participanții au purtat un dispozitiv asemănător unui ceas pentru a urmări mobilitatea timp de până la 14 zile. Fiecare perioadă prelungită de neactivitate, de la ora 9.00 la 19.00, a fost interpretată ca un somn.

De asemenea, participanții au fost supuși în fiecare an unor teste pentru a evalua cogniția. La începutul studiului, 76% dintre participanți nu aveau nicio afecțiune cognitivă, 20% aveau o afecțiune cognitivă ușoară și 4% aveau boala Alzheimer.

În cazul participanților care nu au dezvoltat tulburări cognitive, somnul zilnic în timpul zilei a crescut în medie cu 11 minute pe an. Rata de creștere s-a dublat după un diagnostic de deficiență cognitivă ușoară, ajungând la un total de 24 de minute, și aproape s-a triplat, ajungând la un total de 68 de minute după un diagnostic de boală Alzheimer, potrivit cercetării publicate în revista Alzheimer’s and dementia.

În general, participanții care au ațipit mai mult de o oră pe zi au avut un risc cu 40% mai mare de a dezvolta Alzheimer decât cei care au ațipit mai puțin de o oră pe zi; iar participanții care au ațipit cel puțin o dată pe zi au avut un risc cu 40% mai mare de a dezvolta Alzheimer decât cei care au ațipit mai puțin de o dată pe zi.

Senzația de somn în timpul zilei poate fi un semn timpuriu de Alzheimer

Cercetări anterioare, care au comparat creiere postmortem, au arătat că cei care sufereau de Alzheimer aveau mai puțini neuroni specialiști care promovează starea de veghe.

Tiparele neobișnuite de somn, insomnia și somnul de noapte de proastă calitate sunt frecvente în cazul persoanelor cu demență, dar ultimele cercetări au arătat că legătura cu somnul de veghe a rămas chiar și atunci când s-a luat în considerare somnul de noapte. „Acest lucru a sugerat că rolul somnului în timpul zilei este important în sine”, a spus Leng.

Autorii au spus că senzația de somnolență din ce în ce mai accentuată în timpul zilei ar putea fi un semn timpuriu că în creier sunt în curs de desfășurare schimbări care sunt precursorii demenței.

Leng a declarat că nu se poate exclude posibilitatea ca somnul să cauzeze probleme cognitive, dar că nu există „niciun mecanism biologic evident prin care somnul ar putea provoca Alzheimer”.