Denimul albastru, dispariția dinozaurilor și alte motive pentru care ciupercile ne influențează întreaga existență

• Cei mai mulți dintre noi știu mult mai multe despre animale, plante și chiar bacterii decât despre ciuperci.
• Dar acest regn al vieții conține o gamă largă de specii – mult mai mult decât ciupercile pe care le mâncăm și mucegaiurile care cresc pe mâncarea noastră.
• De fapt, ele sunt în jurul nostru tot timpul, jucând chiar un rol vital în microbiomul nostru intestinal.

Keith Seifert, autorul cărții „Regatul ascuns al ciupercilor” explorează toate modurile în care ciupercile ne influențează viața.

Cei mai mulți dintre noi știu mult mai multe despre animale, plante și chiar bacterii decât despre ciuperci. Dar acest regn al vieții conține o gamă largă de specii – mult mai mult decât ciupercile pe care le mâncăm și mucegaiurile care cresc pe mâncarea noastră. De fapt, ele sunt în jurul nostru tot timpul, jucând chiar un rol vital în microbiomul nostru intestinal.

În „Regatul ascuns al ciupercilor”, Keith Seifert explorează modul în care ciupercile sunt intim legate de toată viața de pe Pământ. Iată câteva lucruri pe care, probabil, nu le știati despre fabuloasele ciuperci:

Este posibil ca infecțiile fungice să fi fost implicate în dispariția dinozaurilor

Ipoteza infecției fungice-selecția mamiferelor (FIMS) sugerează că mamiferele au ajuns să fie dominante deoarece dinozaurii au fost uciși de infecții fungice. După ce asteroidul Chicxulub a lovit Pământul și planeta noastră a început să se răcească, dinozaurii nu au putut să-și crească temperatura corpului suficient de mult pentru a combate mucegaiurile patogene, în timp ce mamiferele au dezvoltat un sistem termic autoreglabil.

Chiar și astăzi, cele mai apropiate rude ale dinozaurilor, reptilele, au sânge rece și suferă de mai multe boli fungice decât mamiferele.

Trebuie să le mulțumiți ciupercilor pentru blugii albaștri

Țesătura din denimul albastru spălați cu piatră este de obicei înmuiată cu celuloză produsă de mucegaiul Trichoderma reesei.

Enzimele fungice sunt, de asemenea, ingrediente magice în detergentul de rufe, iar cea mai mare parte a acidului citric folosit pentru a da un gust mai tare băuturilor carbogazoase este produsă de mucegaiuri cultivate în fermentatoare lichide, asemănătoare celor folosite în fabricile de bere.

Ciupercile ne-ar putea ajuta să colonizăm Marte

NASA are în vedere mico-arhitectura – foi de materiale de construcție create din miceliu cultivat la fața locului, pentru o eventuală colonie pe Marte, deoarece transportul cărămizilor, mortarului și lemnului de pe Pământ ar fi extrem de costisitor.

Ar fi mai ieftin să se construiască factori mici pe Planeta Roșie, unde ar putea fi cultivat miceliul și modelat în foi similare cu placajul. Algele fotosintetice ar putea fi intercalate între straturi flexibile de miceliu comprimat, formând ceva asemănător unui lichen artificial, astfel încât clădirile să poată culege energie solară și să producă propriul oxigen.

Biocombustibilii se bazează pe ciuperci

Ciupercile joacă un rol important în sursa de energie alternativă în continuă expansiune a bioetanolului, precum și a altor biocombustibili.

Bioetanolul furnizează mai puțină energie pe litru decât benzina, dar și mai puțin de jumătate din dioxidul de carbon. Materialul de bază este reprezentat de deșeuri agricole, cum ar fi știuleții de porumb, tulpinile de soia sau bagasa de trestie de zahăr, măcinate în făină fină.

Această pulbere este amestecată cu enzime fungice de celuloză care descompun celuloza în zahăr. Zaharurile sunt administrate drojdiei de bere în fermentatoare, iar etanolul rezultat este distilat, apoi adăugat la benzină. Cele mai multe țări occidentale permit amestecarea a 5 până la 10 % etanol în benzină (până la 25 % în Brazilia); concentrațiile mai mari necesită motoare modificate.

Ciupercile pot fi folosite pentru a elimina poluarea

Mai multe mucegaiuri pot utiliza produsele petroliere ca sursă de carbon. Enzimele izolate din mucegaiurile care cresc în „plastisferă” pot descompune matricea tridimensională complexă a plasticului în molecule mai simple, mai ușor de procesat.

Tendințele de absorbție ale miceliului de ciuperci au fost testate pentru curățarea deversărilor de sol, a efluenților minieri, a deșeurilor radioactive, a reziduurilor de gaze nervoase și a deversărilor de combustibil, folosind acest proces, numit micoremediere.

Ar trebui să vă bucurați de cafea cât mai puteți

Culturile de cafea sunt grav amenințate – de schimbările climatice, de diversitatea genetică scăzută și de rugina invazivă a cafelei Hemileia vastatrix. Această rugină (înrudită cu ciuperca care a provocat epidemii la grâu în timpul Marii Depresiuni) a urmărit arborele de cafea în jurul globului, pe măsură ce puterile imperiale s-au îndrăgostit de această băutură și au transplantat-o în tot mai multe țări.

Boala a fost observată pentru prima dată în Sri Lanka la mijlocul secolului al XIX-lea, unde a distrus recolta de cafea. Atunci, englezii și-au pierdut principala sursă de cafea și au adoptat ceaiul ca băutură de după-amiază. Acum, rugina a ajuns la culturile apreciate din America de Sud și Centrală, cu pierderi de randament de 90-100%. Crescătorii de cafea speră să salveze culturile prin generarea de soiuri rezistente.

Ciupercile ar putea să vă salveze viața

Ciupercile se află în centrul unor descoperiri medicale care au schimbat vieți, inclusiv dezvoltarea unor antibiotice precum penicilina și a medicamentelor pentru transplant de organe.

Penicilina, provenită din mucegaiul Penicillium rubens, a fost descoperită de Alexander Fleming în 1928. Ea nu a fost dezvoltată ca medicament până când o echipă de chimiști de la Oxford a început să lucreze cu ea în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Cercetările privind acest potențial medicament miraculos au fost mutate în cele din urmă în SUA pentru a le ține departe de naziști.

În timpul războiului, aprovizionarea nord-americană cu penicilină a fost de mai puțin de o jumătate de uncie, cam cât greutatea unui creion. Mary Hunt, o asistentă din laboratorul american, a izolat o nouă tulpină dintr-un pepene galben în putrefacție pe care l-a cumpărat, ceea ce a mărit în mod dramatic rezervele de penicilină. Tulpina ei este folosită și astăzi pentru a produce în masă medicamentul, după ce a suferit mutații pentru a crește și mai mult producția.