Tendințe pentru piața de artă: 2026 devine un examen al autenticității și rezilienței

• De la volatilitate la recăpătarea seriozității: Massimo De Carlo anticipează o redefinire a valorilor în artă.
• O recuperare „în formă de K” separă sectoarele, forțând adaptarea și căutarea noilor colecționari.
• Digitalizarea, sustenabilitatea și vocile globale modelează un peisaj artistic în permanentă transformare.

După un 2025 marcat de reajustări, piața de artă privește spre 2026 ca spre un an decisiv, un moment de răscruce ce va clarifica dacă turbulențele recente sunt simple fluctuații ciclice sau semne ale unor schimbări structurale profunde. Într-un peisaj global tot mai fragmentat și imprevizibil, unde vechile certitudini se clatină, iar noi tendințe își fac loc, actorii cheie ai lumii artei sunt forțați să-și reevalueze strategiile, să-și consolideze relațiile și să caute noi publicuri. De la galeriștii cu o experiență de decenii la analiștii pieței, toți sunt de acord că 2026 nu va fi un an oarecare, ci unul care va testa reziliența, adaptabilitatea și, mai ales, autenticitatea industriei.

Recalibrarea și relațiile: „Întoarcerea” la esență

Massimo De Carlo, influentul galerist italian cu aproape patru decenii de experiență, privește anul care se încheie ca pe o „resetare”. După un „2024 prost”, el și-a concentrat eforturile pe fine-tuning-ul operațiunilor galeriei sale pentru a fi „mai puțin dependentă de volatilitatea pieței și de volatilitatea relațiilor”. Această viziune contrazice ideea unor „ani ușori” la care piața de artă s-a obișnuit, pierzând, în opinia sa, „percepția că piața de artă este capricioasă”. Prin urmare, răspunsul galeriei sale a fost consolidarea legăturilor cu cei mai importanți actori: artiști, colecționari și instituții. El afirmă că „tot ceea ce am făcut, am făcut pentru artiști”, utilizând analogia cu editurile unde „brandul este făcut de scriitori”. Această abordare subliniază o schimbare: de la speculație și căutarea profitului rapid, la o valorificare a relațiilor pe termen lung și a autenticității artistice.

Dincolo de cifre: Piețe emergente și noi tipuri de public

Massimo De Carlo se concentrează pe fundamentele relaționale. Dar analiza pieței arată o revenire. Este o recuperare ce va fi, potrivit Margaretei Carrigan, News Editor la Artnet News, „în formă de K”. Aceasta înseamnă că, după „trei ani de contracție, unele sectoare își vor reveni, iar altele nu, cel puțin nu imediat”. Observațiile ei de la Art Basel Paris arată că „cererea pentru materialele de pe piața secundară a fost în creștere. În timp ce interesul pentru arta contemporană nouă încă se așeza”.

Această divergență impune o căutare activă a noilor segmente. Unul dintre acestea este reprezentat de Golful Persic. Astfel, afirmă Carrigan, „2026 va fi anul în care toată lumea va ajunge în Golf”. Regiunea a investit masiv în infrastructura culturală, iar fluxul de târguri de artă majore semnalează o maturitate comercială. Un alt segment vital este cel al tinerilor cumpărători. În special profesioniștii din știință și tehnologie, interesați de artă digitală și chiar de fosile de dinozauri. Carrigan subliniază că „dacă există un lucru de care piața de artă are nevoie disperată să vadă mai mult în 2026, sunt cumpărătorii noi și mai tineri.”

Reziliența unui pesimist informat: Viziunea asupra viitorului

Viitorul pieței de artă, așa cum îl vede Massimo De Carlo, depinde, desigur, și de economie. El se descrie ca un „pesimist bine informat”. Este o poziție pragmatică ce nu anticipează cel mai rău scenariu. Ci necesitatea de a vedea riscurile clar și de a continua. „Întotdeauna spun că o persoană pesimistă este un optimist cu multe informații”, explică el. Această atitudine se reflectă în viziunea sa asupra orașului Milano. Este locul care l-a format și care, în ciuda efervescenței recente, „este încă legat de unele valori foarte vechi”. Este vorba de colecționari interesați preponderent de artiștii italieni ai secolului XX. Totuși, el consideră că „este important ca ei să creadă că există o posibilitate. Iar acest lucru face Milano mai atractiv”. Pe un plan mai larg, De Carlo vede „două peisaje” pentru viitor: „unul este infernul; celălalt este <cine știe ce>”.

Inspirat de un citat celebru, el încheie: „Odată ce ești în iad, mergi mai departe”. Această declarație, deopotrivă cinică și plină de speranță, sintetizează provocarea și entuziasmul unei piețe de artă care, în 2026, va trebui să-și reinventeze nu doar strategiile, ci și propriul sens.