O secvență din Noul Testament reapare după 1.500 de ani

• Lumina ultravioletă dezvăluie un text sacru ascuns de 1500 de ani, rescriind o parte din istoria evangheliilor.
• Fragmente uitate ale scripturilor biblice își dezvăluie acum nuanțe textuale și interpretări necunoscute până de curând.
• Dialogul dintre tehnologia modernă și manuscrisele medievale redescoperă rădăcinile profunde ale patrimoniului cultural universal.

Anul 2026 începe cu o știre care transcende timpul, aruncând o nouă lumină asupra rădăcinilor credinței și istoriei textelor sacre. O secțiune pierdută a Bibliei a fost adusă la suprafață din adâncurile unui manuscris uitat. Este un manuscris vechi de aproape 1500 de ani. Totul nu printr-o excavare arheologică, ci printr-o ingenioasă aplicare a tehnologiei moderne. Această descoperire nu este doar o curiozitate academică, ci o fereastră rară către o perioadă esențială a transmiterii textelor creștine. Ea oferă indicii prețioase despre modul în care Evangheliile au fost înțelese și traduse în primele secole ale creștinismului. Ea ne amintește că istoria nu este niciodată bătută în cuie. Iar trecutul, chiar și cel mai sacru, își poate dezvălui noi straturi sub privirea atentă a cercetătorilor.

Sub straturi invizibile: Mărturia unui trecut ascuns

Anunțul, publicat de New Testament Studies, descrie o realizare remarcabilă: o secțiune a textului biblic, ascunsă sub trei straturi de text rescris, a fost relevată cu ajutorul fotografiei ultraviolete. Această secțiune reprezintă una dintre cele mai vechi traduceri din Noul Testament în siriacă veche. Cercetătorul Grigory Kessel de la Academia Austriacă de Științe este unul dintre protagoniștii acestei descoperiri. El a subliniat că, „până de curând, doar două manuscrise erau cunoscute că conțin traducerea siriacă veche a Evangheliilor”.

Fragmentul nou descoperit este considerat a fi singura piesă cunoscută dintr-un al patrulea manuscris. Oferă astfel o „poartă unică” către faza incipientă a transmiterii textuale a Evangheliilor. Valoarea acestei descoperiri este imensă. Asta deoarece fiecare piesă textuală adaugă detalii esențiale la înțelegerea modului în care textele sacre au circulat și au fost receptate. Mai ales într-o perioadă în care copia manuscrisă era singura formă de diseminare.

Nuanțe pierdute și reutilizarea pergamentului

Un aspect fascinant al acestei redescoperiri rezidă în diferențele subtile, dar semnificative, pe care le dezvăluie. De exemplu, în versiunea greacă originală a Evangheliei după Matei, capitolul 12, versetul 1, se spune: „În acel timp, Isus a trecut prin lanurile de grâu în zi de Sabat; și ucenicii Săi au flămânzit și au început să smulgă spice și să mănânce”. Versiunea siriacă veche a aceluiași pasaj, proaspăt decodificată, adaugă un detaliu revelator: „…au început să smulgă spice, să le frece în mâini și să le mănânce”.

Această mică adăugare nu schimbă esența, dar oferă o imagine mai vie și, probabil, mai autentică a gesturilor discipolilor. Aceste variații sunt cruciale pentru filologi, dezvăluind dinamica traducerii și interpretării textului sacru. Faptul că acest text a fost ascuns sub alte scrieri se datorează unei practici comune în acele vremuri. Din cauza penuriei de pergament, paginile erau adesea refolosite. textul anterior era răzuit sau spălat pentru a face loc noilor înscrisuri.

Tehnologia în slujba istoriei: O punte către moștenirea din Noul Testament

Această descoperire subliniază o sinergie modernă esențială: cea dintre arheologia textuală și inovațiile digitale. Claudia Rapp, directorul Institutului pentru Cercetări Medievale de la Academia Austriacă de Științe, a remarcat cu entuziasm: „Această descoperire dovedește cât de productivă și importantă poate fi interacțiunea dintre tehnologiile digitale moderne și cercetarea fundamentală atunci când avem de-a face cu manuscrise medievale”. Aceeași valoare a manuscriselor vechi a revenit în atenția publicului recent și pe piața de artă. „Codex Sassoon”, o Biblie ebraică veche de 1.100 de ani, s-a vândut pentru suma de 38 de milioane de dolari la Sotheby’s.

Sharon Liberman Mintz, specialistă în Judaică la Sotheby’s, a descris-o ca reflectând „puterea profundă, influența și semnificația Bibliei ebraice, care este un pilon indispensabil al umanității”. Aceste evenimente, atât descoperirea științifică, cât și valorizarea economică, ne reconfirmă importanța de necontestat a acestor artefacte. Nu doar ca obiecte istorice, ci ca surse vii de înțelepciune. Și în calitate de repere culturale care continuă să ne modeleze înțelegerea. Este vorba despre despre noi înșine dar și despre lumea în care trăim.