- Regele Charles este liderul încrederii românilor
- Donald Trump și Maia Sandu completează podiumul preferințelor
- Vladimir Putin, la coada clasamentului de încredere
Într-o epocă în care încrederea publică este o resursă tot mai volatilă, un sondaj recent realizat de INSCOP dezvăluie cine sunt liderii internaționali care câștigă – sau pierd – simpatia românilor. Cu 45.5% încredere din partea repondenților, Regele Charles al Marii Britanii ocupă primul loc, urmat de fostul președinte american Donald Trump (30.5%) și de președinta Republicii Moldova, Maia Sandu (28.7%). La polul opus, cu doar 15.6%, se află Vladimir Putin, figura care inspiră cea mai mică încredere printre români.
Aceste procente spun mai mult decât preferințe: conturează hărți ale valorilor, identității și anxietăților sociale. Regele Charles este perceput ca o figură stabilă, apolitică și conectată simbolic cu România, în special cu Transilvania. Trump atrage mai ales segmentul rural și conservator, în timp ce Maia Sandu devine un reper de leadership pentru votanții pro-europeni din mediul urban.
Încrederea spune multe despre noi
Încrederea într-un lider nu e doar o chestiune de carismă sau popularitate. E o formă de contract psihologic, de speranță proiectată. În cazul sondajului INSCOP, tipologiile care se regăsesc în preferințele pentru anumiți lideri spun ceva profund despre polarizarea societății.
De exemplu, votanții PNL și USR, persoanele cu educație superioară, din urbanul mare sau București, tind să acorde încredere mai mare liderilor moderați, precum Charles, Sandu sau Macron. În schimb, votanții AUR, bărbații din rural, activi pe TikTok, par să găsească validare în personaje cu discurs radical sau autoritar – cum sunt Trump sau chiar Putin.
În spatele acestor alegeri se află teme recurente: frica de instabilitate, nevoia de apartenență, aspirația spre modele vestice sau fascinația pentru puterea nefiltrată.
Încrederea contează (și când o pierzi)?
Încrederea e un activ public, dar și un mecanism fragil. Ea se construiește în timp, prin consecvență, transparență și empatie. Dar se poate prăbuși în clipa în care liderii eșuează să-și respecte promisiunile sau sunt percepuți ca rupți de realitatea oamenilor.
Mai mult, încrederea nu e doar o chestiune individuală. Ea legitimează instituții, susține coeziunea socială și face posibilă colaborarea în vremuri de criză. Lipsa încrederii duce la retragerea din spațiul public, la respingerea reformelor și la radicalizare.
Știm că succesul în imaginația publicului fascinează politicienii de când a ajuns la Paris Widrow Wilson. Drept președintele American care aducea pacea pe continent după Primul Război Mondial. De fapt era o formulă gândită de echipa lui. Echipa condusă de nepotul lui Zigmund Freud, Edward Bernays. Așa cum arătau și pionierii relațiilor publice moderne, de exemplu, Edward Bernays, încrederea e moneda de schimb a democrațiilor. Și, adesea, baza nevăzută a economiei.