- Procurorii din Bordeaux anchetează din nou circumstanțele sinuciderii Krisztinei Rady, declanșând reacții în Franța și la nivel european.
- Documentarul Netflix „Le Cas Cantat” a adus mărturii și elemente noi, neregăsite în anchetele anterioare.
- Redeschiderea dosarului reactivează discuțiile despre violența domestică, limitele justiției și statutul public al lui Bertrand Cantat.
Redeschiderea dosarului ar fi determinată de informații noi din documentarul lansat anul acesta pe Netflix
Cantat a fost condamnat în Lituania pentru uciderea actriței Marie Trintignant. Rady îl susținuse în tot acest timp. În momentul sinuciderii locuia împreună cu Cantat și cu fiul lor în vârstă de 12 ani.
Dosarul Krisztinei revine de la tragedie la un nou val de întrebări
Parchetul din Bordeaux a decis pe 24 iulie să redeschidă dosarul privind moartea Krisztinei Rady. Este fosta soție a muzicianului Bertrand Cantat. Motivația: informații noi din documentarul Netflix difuzat început din 27 martie 2025, dar și mărturii necunoscute până acum.
Procurorul a menționat că dosarul fusese deja analizat în patru anchete anterioare, toate clasate fără urmare penală. Evenimentele prezentate recent au generat însă suficiente suspiciuni pentru a justifica o reinvestigare a posibilității unor „fapte de violență voluntară”. Care ar fi cauzat moartea Krisztinei Rady.
Noi mărturii, dovezi și puncte de vedere divergente
Yael Mellul, președinta asociației „Femme et Libre”. Ea a cerut de mai multe ori redeschirerea cazului Krisztinei Rady. Acum și-a exprimat public ușurarea: „Este un schimbare radicală de poziție a parchetului Bordeaux. Pentru prima dată avem o reală analiză a ceea ce consider că este o afacere de sinucidere forțată.” Mellul subliniază că un nou martor din cadrul documentarului — un infirmier anonim — coroborează suspiciunile legate de violența domestică la care Rady ar fi fost supusă. Mai mult, Mellul a anunțat că deține și alte mărturii pe care intenționează să le înainteze anchetatorilor.
Pe de altă parte, avocatul lui Bertrand Cantat, Antonin Lévy, a susținut prin intermediul presei că nu este la curent cu redeschiderea anchetei și, anterior, respingea orice acuzație: „Această nouă plângere se bazează pe minciuni și va fi clasată ca toate celelalte. Nici măcar familia Krisztinei, cea mai îndreptățită să se pronunțe, nu susține această persecuție”.
Între justiție, memorie și reacție publică
Istoricul cazului este unul încărcat de tenebre și controverse. Krisztina Rady, născută în 1968, a fost găsită fără viață în 2010 la Bordeaux. Relația cu Cantat era complexă și tensionată: divorțați formal, dar locuind împreună alături de fiul lor. Cantat fusese condamnat în 2003 în Lituania pentru uciderea actriței Marie Trintignant, iar eliberarea și reintrarea sa în viața publică — inclusiv printr-o carieră muzicală relansată — au generat proteste și un val de reacții din partea societății civile și a mișcărilor feministe.
De fiecare dată când artistul a încercat să revină pe scenă, a întâmpinat proteste: „Simbol al violenței împotriva femeilor” este expresia folosită în spațiul media francez pentru a-i descrie statutul social.
Acum, redeschiderea anchetei nu reprezintă doar un demers juridic: e percepută ca o reevaluare a modului în care sistemul judiciar și societatea tratează cazurile de violență domestică și “sinuciderile forțate.” La intersecția dintre justiție, memorie colectivă și reparație socială, dosarul Rady-Cantat rămâne un barometru sensibil al conștiinței europene contemporane.