Cristi Puiu despre pandemia din România. De ce nu a mai plecat la Festivalul de Film de la Veneția

• Cristi Puiu: „Din tot discursul meu de la Cluj oamenii au extras doar un discurs anti mască”.
• Regizorul spune că românii sunt fricoși pentru că suferă de complexul de provincie.
• Acesta mai afirmă că în România producția era oricum foarte mică, iar după pandemie nimic nu va mai fi la fel ca înainte.

Marius Tucă: Ce mai faceți? Arătați foarte bine. Ați fost afectat, nu ?

Cristi Puiu: Da, am fost.

Marius Tucă: Regretați ceva ?

Cristi Puiu: M-am purtat dus de emoții. Am fost în spațiul ăla. Am vorbit 10 minute.

Marius Tucă: Uitându-vă în urma, de ce s-a declanșat revărsarea aceea de ură?

Cristi Puiu: Sunt multe lucruri. Nu sunt expert. S-au acumulat foarte multe.

Marius Tucă: Stare de urgență…

Cristi Puiu: Da, da, se deschid restaurantele. Vorbesc de oamenii care s-au manifestat liber. Despre presă.

Marius Tucă: Ați călătorit?

Cristi Puiu: Da. Vrem să luam o casa. Nu avem bani. Căutam o formulă… O căsuță undeva la țară, undeva sub Carpați.

Marius Tucă: Vă doreați de mult?

Cristi Puiu: Da, dar nu am avut bani să ne construim casă.

Marius Tucă: Sunt mulți care gândesc așa.

Cristi Puiu: Ar fi bine să ne luam o curte… să ne uitam la cer.

Marius Tucă: Pandemia este un argument în plus. Și ăsta a fost un motiv. La noi ca la nimeni. S-au deschis târziu bisericile, teatrele.

„Suntem în septembrie. Lucrurile au trecut pe lângă noi. Masca a devenit un accesoriu”

Cristi Puiu: Nu îmi dau seama. Lucrurile au trecut pe lângă noi. Suntem în septembrie. Atunci când apare o problemă de pandemie trebuie să ne îngrijim. Este un tranzit. Masca a devenit un accesoriu. Viitorii nudiști vor merge la plajă fără mască. Încotro ne îndreptăm.

Marius Tucă: Trebuie să vedem și luminița de la capătul tunelului.

Cristi Puiu: Să o înțelegem. Aceasta este o poveste lungă. Vorbim de o clasă politică coruptă. Pandemia i-a transformat pe toți în îngeri.

Marius Tucă: Știm ce înseamnă clasa politică. Clasa politică conduce Romania acum. Ea nu mai există în Romania.

Cristi Puiu: Este foarte trist. Promisiunile sunt sumbre. Dacă răscolim puțin, nu există germeni sănătoși în clasa politică. Poate ei știu mai bine, pregătesc cadre.

Marius Tucă: Mulți or să spună „de ce vorbiți despre asta”. Alegerile în vremea pandemiei nu spun nimic. Cei care vin să îi alegem ei sunt stăpânii. Ei hotărăsc. Cum ieșim din asta? Ce ar trebui făcut? A fost atât de important faptul de la Cluj. Ideea de turmă s-a dovedit în Romania a fi perpetuă. Ce au spus prietenii dumneavoastră?

Cristi Puiu: Am fost surprins. A doua zi m-a sunat Costel Cașvcaval și mulți oameni. Am avut și posibilitatea de a fi susținut în emisiunea dumneavoastră. Eu nu am Facebook.

„Ne lipsesc lucruri importante pe care nu le-am învățat la școală”

Marius Tucă: Ați devenit o voce. Când ajungi la capătul puterilor ai o reacție de revoltă. Ar trebui să vă implicați mai mult. Ar trebui să existe voci distincte. Este vorba de un regizor important.

Cristi Puiu: Nouă ne lipsește ceva. Rațiuni care îmi scapă, lucruri importante despre care nu am învățat la școală. Nu s-a mai întâmplat nici după Ceaușescu. Mintea ta credea că locul tău este într-un loc retras. Este un lucru rău. Trebuie să întorci ceea ce comunitatea îți dă.

Marius Tucă: Vorbeam de o vocea a cetății.

Cristi Puiu: Regret că nu am făcut-o mai devreme. Îmi spunea cineva să fac un blog.

Marius Tucă: În ce măsură v-a afectat acest nișaj. Să ne spuneți, se va transforma într-un film artistic?

Cristi Puiu: El credea că ceea ce face e bine. Scria: „Eu nu îmi fac decât datoria”. Asta încercam să explic. Este absurd ridicol. M-a afectat cumva, dar cum am discutat, această pandemie a afectat. M-aș fi așteptat… mă așteptam și nu mă așteptam. Reacțiile au fost inexistente.

Marius Tucă: Toți am avut ipohondrie.

Cristi Puiu: M-a bucurat că mi-a fost alături. În ceea ce privește corul de film și teatru, pot să înțeleg, nu judec, dar m-a surprins.

„Suntem fricoși pentru că suferim de complexul de provincie. Suntem o țară mică, la periferie”

Marius Tucă: De ce este prezentă frica ?

Cristi Puiu: Probabil inerția în care trăim. O țară mică, la periferie. Complex de provincie… nu spunem lucrurilor pe nume. Curaj rezonabil. Laolaltă conduc la niște lucruri lașe. Când este vorba de Simona Halep… evenimentele de avengură nu s-au mai petrecut. Cinema-ul este un fel de nișă. Oamneii au spus „am luat Pandorul”. Cineva dintre noi a reușit.

Marius Tucă: Ne asumăm succesul când este vorba despre altcineva, iar eșecurile nu sunt ale noastre.

Cristi Puiu: Când am făcut „Marfa și Banii” a fost un pas de obstacole neprevăzute. Pintile mă sună și îmi spune că are niște bilete la Liviu Ciulei și m-a întrebat daca mă duc. Perspectiva de a mă duce la teatru este așa: nu mă duc la teatru.

Mi-a spus „Dragul meu, trebuie să scoți alea”. Am intrat, am văzut spectacolul, a ieșit filmul. Predicțiile s-au adeverit, dar filmul a fost desființat. Obstacole am primit de la început. Sunt fel de fel de oameni care spun lucruri de spre mine. Acela s-a folosit de afiș, adresându-se nu știu cui și a boicotat referendumul. Nu este poziția mea.

Daca vor să se ducă la vot, să se ducă, daca nu, nu. Dacă votul este important nu se poate să boicotăm referendumul. Când ne convine mergem, când nu, nu. Și eu am petrecut zile și nopți în Piața Universității în 90. Tot întâlnindu-mă cu fel de fel de oameni, lucrurile s-au nuanțat.

Marius Tucă: Eu nu îl citesc pe Popescu. Scrie despre film.

Cristi Puiu: A inventat acest proces de cinefilm. Sunt ici și colo fragmente pe care le putem aduna. Sunt mulți care au opinii substanțiale. Critic inseamnă mult mai mult. Nu vreau să lezez niciun fel de orgoliu, dar e mult mai mult decât să pui laolaltă niște imagini.

Marius Tucă: Cristi Puiu a spus niște lucruri foarte importante. V-am trimis articole care vorbesc despre mască.

Cristi Puiu: Unele lucruri erau importante.

Marius Tucă: Ne oprim, pauza și apoi continuăm discuția.

„Când vezi oameni cu mască pe stradă, chiar nu se mișcă nimic în conștiința ta?”

Marius Tucă: Avem mesaje interesante. Apropo de mască, unul din materialele pe care vi le-am trimis are titlu interesant: „Masca ne dezumanizează, ne face animale cu botniță”.

Cristi Puiu: Când ieși pe stradă și vezi oameni cu mască, chiar nu se mișcă nimic în conștiință ta?

Marius Tucă: Nimic nu e întâmplător: societățile sunt foarte atomizate.

Cristi Puiu: Încerc să îmi imaginez ce se întâmplă în Bucureștiul bombardat în ’44. Oamenii ieșeau dintre dărâmături, se îmbrățișau. Acum nu mai poți face asta, ce teribil.

Marius Tucă: Nu mai putem merge la concerte, teatru.

Cristi Puiu: E o parte de adevăr. E bine să stai la distanță fară de pericol, dar să punem lucrurile în ordine: e necesară masca? Dacă nu, dacă da, cum anume.

Marius Tucă: Apropo de ce spuneați, totul a devenit toxic, de la atmosfera la locul de muncă până la punctele de vedere controversate. Ultimele părți de sexism, rasism, sunt urmărite peste tot.

Cristi Puiu: Ați făcut armata?

Marius Tucă: Sigur.

Cristi Puiu: Spălat șosetele cu apă rece? Trebuia să faci lucrul ăsta. Stăteam în vecinătatea bacteriilor și virușilor. Nu înțeleg ce trăim.

„Din tot ce am spus eu au extras un discurs anti mască”

Marius Tucă: Eu cred că în momentul când se termină pandemia o să dau mana cu toți oamenii cu care mă întâlnesc. S-a vorbit mult despre Festivalul de Film de la Veneția, că ați fost scos din juriu.

Cristi Puiu: Am primit o scrisoare: „Marș, bă, din juriu că ai zis ceva la Cluj”.

Marius Tucă: Ce s-a întâmplat?

„Nu m-am putut duce la Festivalul de Film de la Veneția cu această tinichea de coadă”

Cristi Puiu: La un moment dat, lucrurile au luat un viraj la un moment dat și m-am trezit… Anca îmi arăta nu știu ce articol, preluat din „discursul anti mască al lui Cristi Puiu”.

Pe IMDB a apărut pe IMDB News: „Cristiu Puiu, discurs anti mască”. O doamnă din SUA întreabă „Cine e Cristi Puiu?”. Marele public e la curent cu tot ce se întâmplă cu cinematografia americană și lumea întreabă cine e acest Cristi Puiu? Am vorbit cu Anca, m-am sfătuit cu prietenii, am decis să îl sun pe Alberto Barbera.

Am zis că nu e o idee bună să vin la Veneția cu această „tinichea” de coada. El a zis „Stai puțin”. M-a sunat, mi-a zis că e total absurd ce au scris oamenii ăia. „Mie mi se pare foarte clar ce ai spus și nu văd nimic reprobabil în ce ai zis, dar dacă te simți mai bine să rămâi acasă, rămâi”. Eu am zis „Cred că e mai bine, dar mai iau o zi să mă hotărăsc”.

În confuzia aia creată de reacția oamenilor de bine am ajuns într-un fund de sac, dar au fost, totuși, oameni care m-au sprijinit. Nu se poate ca din ce am zis eu ei să extragă un discurs anti masca. Reacția asta au avut-o oameni pentru care aveam un oarece respect.

Mi-au mai trimis prietenii… Unele reacții erau violente, oameni de stânga. Lucrurile probabil vor merge în direcția asta. Mergem la vot, unii spun „stați puțin, vă invităm la dialog”, nu doar medicii, ci juriștii, economiștii, vârfurile, oameni care au ceva de spus, că să vedem ce facem cu țara asta.

Marius Tucă: Uite că nu s-a întâmplat deloc asta.

„Se produce foarte puțin în România, iar ce a fost nu se va mai întoarce”

Cristi Puiu: Se produce foarte puțin în Romania. De unde bani, prosperitate… Ce a fost nu se va mai întoarce. Magazinele cred că se vor goli la un moment dat. Stați acasă, cheltuiți, doar purtați masca, nu mai trebuie să munciți. Nu înțeleg unde s-au dus idealurile înalte, facem film, teatru, scriem cărți, festival, discutăm, dezbatem.

Marius Tucă: Lucrurile care au făcut că lumea să evolueze.

Cristi Puiu: Lumea nu mai vorbește despre cancer, nici nu mai există, totul e COVID. Lumea se va schimba, și se va schimba foarte prost. Am dat un interviu pe undeva, în timpul stării de urgență, și mi s-a zis că exagerez, că sunt prea pesimist. Când, de fapt, e momentul potrivit ca cineva să reacționeze?

De fapt, ce am zis? Mai ușor, se poate întâmpla o nenorocire? Unde sunt medicii care ar trebui să vorbească, de ce nu sunt invitați să vorbească despre ce se întâmplă cu corpul unui pacient în corpul căruia se injectează frica? Dacă frica e o toxină injectată în oameni, de ce este permis acest lucru?

Ce e cu cifrele astea, zi de zi? Apar descrieri, omul nu poate respira… oamenii sunt îngroziți. Oamenii au ajuns la un fel de oboseală, se refugiază într-un soi de… fară să își dea seama, prinși de depresie, cred.

Cred că, la un moment dat, se vor face niște analize mai serioase, dar a apărut o distanță, dincolo de disclaimer-ele cu distanțare. Suspiciunea este hranită, cel din fața mea e un potențial infectator? De ce nu se pune pedala pe curaj? E prostie sau e agendă? De ce bagă frica în oameni?

Marius Tucă: Oamenii sunt mai ușor de condus așa.

Cristi Puiu: Inconștient faci chestia asta, pentru că așa ai învățat acasă.

Marius Tucă: Au văzut că le merge foarte bine, că din martie încoace conduc România. O turmă de oi.

Cristi Puiu: Oameni speriați și terifiați.

Marius Tucă: Spun când sunt alegerile.

Cristi Puiu: Care e gloria?

Marius Tucă: Sunt la putere, fac afaceri, căștiga alegerile din nou.

Cristi Puiu: Nu m-am gândit că fac afaceri pe timp de pandemie.

Marius Tucă: Marile tunuri s-au dat pe vreme de pandemie, de război.

Cristi Puiu: Pentru că nu înțeleg mecanismul nu pot opera cu această informație.

„Mi s-a părut ciudat ca lumea să nu meargă la muncă”

Marius Tucă: Înfricoșează-i și stăpânește-i. Imaginați-vă ce costuri vor fi acum, când începe școala. Ce se va întâmpla cu alegerile locale. Să vedem câteva virale, ele exprimă imaginea învățământului nostru în vreme de pandemie. O să vedem aceste virale. Vă e teamă să lăsați copiii la școală?

Cristi Puiu: Nu, mie mi-e teamă de alte lucruri.

Marius Tucă: Putem arăta viralele cât discutam? Stăm bine la haz de necaz. Majoritatea populației acceptă aceste sondaje, lumea este de acord cu măsurile Guvernelor.

Există în această conformare ceva servitute. Nu trebuie să ne predăm pentru că Guvernul știe mai bine decât noi sau ce funcționează pentru binele general. Daca circumstanțele o cer… Lumea își pune întrebări peste tot. De ce ține? Noi spuneam aici încă din martie „Lăsați oamenii să meargă la muncă”.

Cristi Puiu: Și mie mi s-a părut ciudat să nu meargă lumea la muncă.

Marius Tucă: A avut Adrian Sârbu ceva manifeste… Viitorul nu sună deloc bine, că să folosesc un slogan vechi. Nu văd nimic bun de aici înainte.

Cristi Puiu: De ce aleg oamenii asta, să se plieze și să își suspende inteligența? Pentru că sunt foarte multe necunoscute pe teritoriu străin și aleg să paseze responsabilitatea statului. Unii dintre ei nu au trăit epoca de aur, atunci era vorba „eu ies în strada, dar să iasă și altcineva” și uite așa nu a ieșit nimeni. În final au fost niște oameni care au ieșit.

„Personajele din filme au măști… E o senzație stranie de lume alienată complet”

Marius Tucă: Cum vă alegeți personajele din filme? Nu vă întreb întâmplător. Imaginați-vă un film despre România, 2020, epidemie, pandemie. De ce personaje ați avea nevoie? Cred că unul ar trebui să fiți dumneavoastră. Am uitat de Veneția. Nu a fost cumva o slăbiciune că nu v-ați dus?

Cristi Puiu: Nu, rufele se spală în familie. Te duci la Veneția să ce? Am vrut să mă duc, că eram invitat la primul Festival mare de după pandemie, dar lucrurile au luat altă direcție. România pe lista neagră. M-a sunat, mi-a zis că România e pe lista neagră, eu am zis „Alberto, ia pe cineva de acolo, găsești oameni competenți”. M-am gândit ce înseamnă asta? Carantină, teste? Dacă e test negativ? Totul era un soi de ceață. Am zis da, dacă mă duc, mă duc, apoi a apărut nebuna aia. Am zis că apar alte semne, îmi zice Doamne-Doamne „stai tu acasă”.

Marius Tucă: Un film despre pandemie?

Cristi Puiu: M-am gândit ce se întâmplă în cadrul unei familii dacă e nevoie să respecte reguli noi, venite de niciunde. Am întrebat pe cineva, a zis „cred că ar trebui să băgați masca în film. Azi, pe stradă, oamenii sunt cu măști. E bine să marcați, nu explicați, doar sunt oameni cu măști în film”.

Unul din ei mi-a arătat ceva din ce a fillmat, e un sentiment groaznic. Nu auzi pandemie, doar niște oameni cu măști care vorbesc unul cu celălalt. Totul e redus doar la ochi. Zici că sunt bandiții lui Ali Baba. O senzație foarte stranie, de lume alienată complet.

Marius Tucă: Care a fost cel mai neplăcut lucru întâmplat în familie? Ceva greu de admis, peste care ați trecut cu greu?

Cristi Puiu: Am revizitat trecutul împreună cu Anca și ne-am spus lucruri pe care nu ni le-am spus niciodată. Când m-am întors de la Berlin, pe 9 martie, am fost la spovedanie. Pe 11 a început pandemia.

Marius Tucă: Mulțumesc pentru prezență. Aici se încheie emisiunea din această seară.