Corina Tarniță rupe tăcerea privind raporturile cu Epstein, dar misterul persistă

• Corina Tarniță, profesoară la Princeton, confirmă comunicarea constantă cu Jeffrey Epstein între 2008-2012, negând orice implicare în activitățile sale criminale.
• Dezvăluirile includ transferuri bancare suspecte intermediate de Tarniță și invitații refuzate pe insula privată a lui Epstein, amplificând întrebările despre rețeaua pedofilului.
• Cazul Tarniță, parte a miilor de documente declasificate, se înscrie într-o controversă mai amplă privind lipsa de transparență și posibilele protecții politice.

Desecretizarea milioanelor de documente din dosarele Jeffrey Epstein continuă să arunce lumina asupra unei rețele sordide de trafic de minori și influență, scoțând la iveală conexiuni surprinzătoare, inclusiv cu România. În centrul unei astfel de dezvăluiri se află Corina Tarniță, profesoară de ecologie și biologie evoluționistă la Universitatea Princeton, care a făcut primele declarații publice detaliate despre relația sa cu Epstein. Aceste documente, care menționează România de peste 800 de ori, nu descriu doar o tragedie umană, ci și un complex labirint de interese academice, financiare și politice, în care chiar și legăturile aparent inofensive sunt acum reexaminate sub o lupă critică.

O legătură constantă, o negare fermă: cazul Corina Tarniță

Corina Tarniță a confirmat public, prin intermediul Universității Princeton, că a avut o comunicare constantă cu Jeffrey Epstein între 2008 și 2012, perioadă în care era doctorandă la Harvard și ulterior bursieră. A fost prezentată lui Epstein prin intermediul profesorului Martin Nowak, un colaborator apropiat al pedofilului. Și beneficiar al donațiilor sale generoase. Tarniță susține că interacțiunile au fost strict academice.

Ea a declarat categoric: „Nu l-am văzut niciodată pe Epstein comportându-se nepotrivit”. Ea adaugă faptul că toate întâlnirile față în față au avut loc „în compania unor oameni de știință seniori și foarte cunoscuți”. Această declarație este punctul său central de apărare, susținând că nu a avut cunoștință despre activitățile criminale ale lui Epstein sau că ar fi fost implicată în astfel de fapte.

Transferuri suspecte și refuzuri clare: lumini și umbre în dosar

Documentele desecretizate arată aspecte mai sensibile. Două transferuri bancare din 2009, intermediate de Tarniță către conturi din România și California, au stârnit întrebări. Tarniță explică că Epstein ar fi dorit să sprijine tinere cercetătoare din România cu potențial excepțional, printr-o inițiativă anonimă, iar universitatea ar fi propus candidatele pe care ea le-a evaluat pe criterii academice.

Deși a participat la întâlniri la reședința lui Epstein din Florida, alături de alți oameni de știință, Tarniță a refuzat categoric o invitație la o conferință științifică pe una dintre insulele private ale lui Epstein, primită de la profesorul Marvin Minsky. Într-un e-mail, ea și-a cerut scuze că nu poate „veni pe insulă”. Această distincție clară între interacțiunile acceptate și refuzul invitației pe insulă subliniază limitele pe care le-a trasat în relația cu Epstein. Cele mai multe referiri la România din dosarul Epstein sunt legate de artistul plastic Ion Nicola, al cărui nume apare de mii de ori în dosare. Mai ales în legătură cu proiectele de picturi murale și lucrăi pe insula magnatului. La un moment dat, Epstein oferă într-un mesaj către Daniel Siad chiar și un număr de telefon românesc pe care l-ar fi folosit.

O poveste în labirintul opacității: de la regret la responsabilitate

Interacțiunile Corinei Tarniță cu Epstein s-au încheiat odată cu plecarea sa de la Harvard și stabilirea la Princeton. „Regret profund că l-am cunoscut”, a transmis Tarniță, adăugând că „aș fi vrut să nu-l fi cunoscut niciodată”. Cu toate acestea, cazul Tarniță, deși fără dovezi de implicare directă în crime, se înscrie într-un context mai larg de opacitate și întrebări nerezolvate.

Senatorul american Chuck Schumer a subliniat această problemă. Vorbea despre documentele lipsă din dosar: „Cifrele Departamentului de Justiție se schimbă încontinuu. Se spune că au colectat 6 milioane de pagini, dar publică doar trei. Ce s-a întâmplat cu celelalte 3 milioane? Ce conțin ele? Și, în final, a fost publicat fiecare document care menționează cuvântul Trump? Da sau nu? Pam Bondi ascunde mai mult adevărul de poporul american. Iar poporul american se întreabă mai mult ce încearcă să ascundă”. Această lipsă de transparență amplifică suspiciunile, transformând orice legătură cu Epstein într-un teren minat, chiar și pentru cei care își susțin nevinovăția.