Bela Tarr a murit: filmele sale marchează o epocă

• Regizorul maghiar Béla Tarr, figura emblematică a cinematografiei mondiale, a murit la vârsta de 70 de ani.
• Cunoscut pentru capodopere precum „Satantango” și „Werckmeister Harmonies”, Tarr a influențat profund arta filmului.
• Moștenirea sa artistică, definită prin stilul său unic, continuă să inspire și să provoace, lăsând un gol imens în cultura cinematografică.

Lumea filmului deplânge dispariția unei voci unice, un maestru al imaginii și al timpului cinematografic. Béla Tarr, regizorul maghiar a cărui operă a marcat profund cinematografia mondială, a încetat din viață marți, 6 ianuarie 2026, la vârsta de 70 de ani. Vestea morții sale, confirmată de regizorul Benedek Fliegauf în numele familiei, a reverberat rapid în mediul cultural internațional. Tarr nu a fost doar un regizor; el a fost un filosof al imaginii, un arhitect al stărilor, un explorator al condiției umane în cele mai arhaice și esențiale forme ale sale. Retras oficial din cinematografie după realizarea filmului „Calul din Torino” în 2012, el nu a părăsit niciodată lumea filmului, continuând să predea și să creeze instalații artistice, influențând generații de cineaști. Moștenirea sa, definită de lentoare, profunzime și o estetică alb-negru hipnotizantă, rămâne o piatră de hotar în istoria celei de-a șaptea arte.

Bela Tarr lasă o carieră dedicată imaginii și timpului

Născut la Pécs în 1955, Béla Tarr a manifestat un interes timpuriu pentru cinematografie. A început cu filme de amatori încă din adolescență. Primul său lungmetraj, „În sânul familiei”, realizat în 1977, la doar 22 de ani, a prefigurat deja stilul său distinctiv. Conceput inițial ca un documentar despre o familie evacuată din Pesta, proiectul a fost transformat de constrângerile politice într-o docu-ficțiune cu actori amatori și dialoguri improvizate. Rămâne o mărturie a ingeniozității sale. „Stilul distinctiv ulterior al regizorului era deja simțit aici”, scrie SZMSZ, subliniind capacitatea sa de a transforma limitările în forțe creative. Colaborarea sa fructuoasă cu scriitorul Laszlo Krasznahorkai, laureat al Premiului Nobel, a început cu filmul „Kárhozat” (1987). A marca o tranziție conștientă de la realism la un limbaj cinematografic mai stilizat și suprarealist. Această tranziție a culminat cu ceea ce mulți consideră capodopera sa.

Satantango: o experiență cinematografică transcendentală

Lansat în 1994, „Satantango” („Sátántangó”), un film epic de șapte ore și jumătate. Este bazat pe romanul omonim al lui László Krasznahorkai. Și a devenit rapid una dintre cele mai importante opere de autor din cinematografia mondială. Secvențele sale lungi, lente și estetica alb-negru au descris într-o manieră melancolică, dramatică și monumentală, lumea satului abandonat din roman. Impactul filmului a fost imens, chiar și pe criticii de film consacrați. Scriitoarea Susan Sontag, de exemplu, a descris filmul astfel: „Fiecare minut al filmului de șapte ore este devastator și captivant. L-aș viziona cu plăcere în fiecare an, cât voi trăi.”

Această declarație subliniază nu doar valoarea artistică excepțională a operei, ci și capacitatea lui Tarr de a crea o experiență cinematografică transcendentală, care captivează și provoacă spectatorul într-un mod profund. Recunoașterea internațională a fost constantă: două dintre lucrările sale, „Werckmeister Harmonies” și „Satantango”, au fost incluse în topul celor mai bune 250 de filme din lume, într-un sondaj realizat de revista Sight & Sound.

O moștenire ce continuă să inspire

Deși s-a retras din activitatea regizorală după „Calul din Torino”, Béla Tarr a continuat să fie o prezență activă și influentă în lumea filmului. A fost președintele Asociației Artiștilor de Film Maghiari (2011-2023) și apoi președinte de onoare. A susținut activ tinerele talente și promovând cinematografia de artă. Premiile și distincțiile, atât naționale cât și internaționale – de la Premiul Kossuth, până la Titlul de Cavaler al Ordinului Francez al Artelor și Literelor și premii pentru întreaga carieră la festivaluri internaționale – atestă impactul său global.

Operele sale, deseori considerate dificile, dar profund recompensatoare, au inspirat nenumărați cineaști. Moartea sa lasă un gol imens, dar, în același timp, reconfirmă nemurirea operei sale. Filmele lui Béla Tarr rămân nu doar repere ale cinematografiei. Ci mai ales meditații atemporale asupra condiției umane, a timpului și a peisajului, invitând la o continuă explorare și reflecție.