- Peste 400 de artiști și lucrători culturali solicită public explicații de la Art Safari.
- Controversa vizează expoziția „Her Pain, Her Power: Voices of October 7th” și parteneriatul cu Ambasada Statului Israel.
- Semnatarii acuză unilateralitatea narațiunii și lipsa de contextualizare a violenței din Gaza.
Un val de nemulțumire și-a făcut simțită prezența în scena culturală românească, polarizând dezbaterea în jurul rolului și responsabilităților instituțiilor de artă. Peste 400 de artiști, curatori, cineaști, jurnaliști și alți lucrători culturali din țară și din diaspora au semnat o scrisoare deschisă adresată Art Safari, cel mai amplu eveniment de artă din România, cerând explicații publice și transparență.
În centrul controversei se află expoziția „Her Pain, Her Power: Voices of October 7th”, prezentată în parteneriat cu Ambasada Statului Israel în România. Semnatarii acuză evenimentul că ar folosi tematici feministe pentru a crea un cadru unilateral de empatie, fără a oferi o contextualizare adecvată a violenței exercitate asupra poporului palestinian, distorsionând astfel percepția publicului român asupra unui conflict profund complex.
O narațiune contestată
Critica principală adusă expoziției se concentrează pe modul în care aceasta abordează suferința feminină, fără a o plasa într-un context istoric și politic echilibrat. Scrisoarea deschisă afirmă direct că „arta și instituțiile culturale nu ar trebui folosite pentru a spăla narațiuni de stat cu limbajul durerii, al feminismului și al mărturiei artistice”. Semnatarii consideră că publicului din România i se solicită să adere la „un cadru unilateral și strict controlat al empatiei, în timp ce îi este ascuns contextul mai larg” al conflictului. Ei atrag atenția asupra „rolului Israelului în distrugerea vieții civile din Gaza și folosirea documentată a violenței de gen în mașinăria sa mai largă de război”.
Această perspectivă unilaterală, susțin criticii, omite realitățile catastrofale cu care se confruntă femeile și fetele palestiniene. Bianca Oana, poetă și producătoare de film, vicepreședinte al Asociației Culturale Manekino, care a inițiat demersul, subliniază gravitatea situației: „UN Women a declarat că peste 33.000 de femei și fete au fost ucise în Gaza din octombrie 2023 până în prezent”.
Responsabilitate și roluri duble
Un alt punct central al scrisorii vizează rolul Ioanei Ciocan, CEO al Art Safari, care îndeplinește simultan funcția de comisar al României pentru Bienala de la Veneția. Această dublă calitate, susțin semnatarii, îi conferă o responsabilitate sporită și ridică întrebări etice legate de parteneriatele instituției pe care o conduce. „Art Safari nu se poate prezenta ca un simplu spațiu pasiv în timp ce găzduiește și reproduce mesaje oficiale de stat fără contextualizare adecvată, fără transparență și fără distanță etică”, se arată în scrisoare. Cineaștii și artiști precum Adina Pintilie, reprezentanta României la Bienala de la Veneția în 2022, consideră că Art Safari „a creat un spațiu public nesigur și trebuie să fie tras la răspundere”.
Implicarea unei instituții de o asemenea anvergură, care se auto-intitulează „cel mai iubit eveniment de artă din țară”, în prezentarea unei narațiuni selective, este percepută ca o influență directă și puternică asupra percepției publice, depășind o simplă opțiune curatorială.
Solicitări concrete și implicații profunde
Pentru a remedia situația și a restabili echilibrul, semnatarii adresează Art Safari patru solicitări concrete. Acestea includ o explicație detaliată a evaluării etice prealabile parteneriatului, transparență completă privind finanțarea și rolul Ambasadei Statului Israel în procesul de producție a expoziției, precum și o contextualizare imediată și vizibilă a evenimentului. Aceasta din urmă ar trebui să includă recunoașterea faptului că „Israelul este vizat de un proces în curs pentru genocid la Curtea Internațională de Justiție” și concluziile Amnesty International. Nu în ultimul rând, este cerută o asumare instituțională în ceea ce privește violența împotriva femeilor în România, demonstrând o responsabilitate socială consistentă. Aceste cereri merg dincolo de o simplă critică a conținutului, atingând probleme fundamentale legate de etica instituțiilor culturale și de modul în care acestea contribuie la discursul public, transformând cultura dintr-un instrument de umanizare selectivă într-un spațiu al dialogului critic și al reflecției autentice.