- Fad Juventud și Netflix au prezentat la sediul Red.es un studiu despre cum familiile din Spania gestionează accesul copiilor la ecrane: doar 54% dintre familii limitează folosirea lor acasă.
- Decalajul socio-economic ajunge la 20%: 60% dintre familiile cu resurse ridicate impun limite de timp, față de 41% dintre cele cu mai puține resurse, iar controlul dispozitivelor scade de la 56% la 40%.
- Protecția copilului tău depinde și de resursele de care dispui: dacă ai un venit mai mic, ai mai puține șanse să impui reguli și să supraveghezi unde stă copilul cu telefonul, ceea ce poate însemna expunere mai mare la pornografie, persoane necunoscute și comportamente adictive — de urmărit dacă școala, platformele și instituțiile vin cu un sprijin care să compenseze acest decalaj.
Fad Juventud și Netflix au prezentat luni, 12 octombrie, la sediul Red.es, un studiu despre felul în care familiile din Spania gestionează accesul copiilor la ecrane. Rezultatul central: doar puțin peste jumătate dintre familii, în jur de 54%, limitează folosirea ecranelor acasă. Restul nu impun nicio restricție de timp.
Protecția minorilor în mediul digital ajunge sarcină de familie
Cercetarea atacă un subiect aflat de ani de zile în dezbatere, protecția minorilor în mediul digital, și mută discuția din zona rețelelor sociale și a școlii în cea a familiei. Sondajul pe care se sprijină raportul a implicat 1.500 de mame și tați care locuiesc în Spania și au copii între 3 și 17 ani. Dincolo de procentul general, studiul măsoară temerile părinților: pornografia ocupă primul loc, indicată de 43% dintre familii, urmată de comunicarea cu persoane necunoscute (42%) și de dezvoltarea comportamentelor adictive (41%).
Expunerea la mediul digital este determinată de decalaje socio-economice
„Lumea digitală nu este paralelă; este o realitate în care copiii cresc, învață și se identifică. Și de aceea trebuie să îi protejăm”, a spus Beatriz Martínez Padura, directoarea generală a Fad Juventud, la prezentarea rezultatelor. Problema apare când cifrele sunt desfăcute pe niveluri socio-economice: nu toate familiile pornesc de la aceeași situație, iar decalajul ajunge până la 20%. Astfel, 60% dintre familiile cu nivel socio-economic ridicat limitează timpul de expunere, față de 41% dintre părinții cu mai puține resurse.
Bogăția se vede în restricții
La controlul dispozitivelor diferența se repetă: 56% dintre gospodăriile cele mai privilegiate impun când și unde pot fi folosite dispozitivele, față de doar 40% în cele mai vulnerabile. Mediul în care crește copilul devine, practic, un factor de protecție sau de risc. Decalajul se vede și în câte strategii se aplică acasă. 38% dintre familiile cu nivel socio-economic ridicat folosesc cinci sau mai multe strategii de gestionare a ecranelor; procentul scade cu patru puncte la familiile cu nivel mediu și ajunge la 27% în gospodăriile cele mai sărace.
Resursele țin și de încrederea familiei
Instrumentele de limitare a timpului și a conținutului sunt folosite de 37% dintre familiile cu mai multe resurse, față de 29% dintre cele mai sărace. Și locul contează: 30% dintre copiii din familii cu nivel scăzut folosesc telefonul mobil în spații private ale locuinței, cu 12 puncte mai mult decât cei din familii cu nivel ridicat, ceea ce îngreunează supravegherea. Raportul avertizează însă că datele nu pot fi citite doar ca decizii diferite ale mamelor și taților: capitalul cultural, timpul disponibil, încrederea în propriile competențe și sprijinul instituțional condiționează traiectoriile digitale ale minorilor.
Șansele de protejare a minorilor nu sunt egale
De aceea Martínez Padura cere ca familiile să primească instrumentele și competențele necesare, pentru ca sprijinul să nu depindă de nivelul socio-economic. Pentru tine, asta înseamnă că protecția copilului nu depinde doar de cât de atent ești, ci și de resursele de care dispui. Dacă ai un venit mai mic, ai mai puține șanse să impui reguli clare, să folosești mecanisme de control și să supraveghezi unde stă copilul cu telefonul — exact practicile legate în raport de o utilizare mai bună a dispozitivelor, de rezultate școlare mai bune și de abilități sociale mai bune.
Diferența are o cifră: 20%
Diferența de până la 20% dintre gospodării nu rămâne o cifră: se poate traduce în expunere mai mare la pornografie, la persoane necunoscute și la comportamente adictive, adică exact temerile pe care le declară părinții. Ce ai de urmărit de aici: dacă școala, platformele și instituțiile vin cu un sprijin care să compenseze acest decalaj, pentru că altfel protecția copiilor va depinde în continuare de buzunarul familiei.