Balcanii rescriu povestea mersului biped

• O descoperire de fosile din Bulgaria ar putea muta originile mersului biped la un strămoș uman în Balcani, cu milioane de ani mai devreme.
• Fosila, veche de 7.2 milioane de ani, atribuită genului Graecopithecus, prezintă trăsături de mers biped.
• Noua ipoteză provoacă teoria predominantă „Out of Africa” și deschide noi perspective asupra evoluției.

Mersul biped, pe două picioare, a fost considerat mult timp piatra de hotar în evoluția umană, una dintre cele mai definitorii caracteristici ale noastre. Până de curând, consensul științific a plasat originea primilor hominini în Africa, estimând că bipedalismul s-a dezvoltat acolo în urmă cu aproximativ 6 milioane de ani. Însă, o descoperire recentă în Bulgaria, o fosilă a unui os de femur, este pe cale să arunce o lumină nouă și, posibil, să rescrie o parte fundamentală a acestei istorii. Această nouă dovadă sugerează că povestea începuturilor noastre ar putea fi mai complexă și mai puțin africană decât se credea, deschizând un capitol fascinant în înțelegerea arborelui nostru genealogic.

Pe două picioare: o mutație seismică în istorie

Fosila, descoperită la situl arheologic Azmaka, lângă orașul Chirpan, în Câmpia Traciei Superioare, a fost descrisă recent într-un articol publicat în jurnalul Palaeobiodiversity and Palaeoenvironments. Este vorba despre un os de femur vechi de 7.2 milioane de ani, care, potrivit unei echipe internaționale de cercetători, prezintă „trăsături inconfundabile ale unui biped”, sugerând un strămoș uman care mergea în poziție verticală mult mai devreme decât se cunoștea anterior.

Profesorul David Begun de la Universitatea din Toronto, parte a echipei de cercetare, afirmă cu fermitate: „La 7.2 milioane de ani, acest strămoș, pe care îl clasificăm ca aparținând genului Graecopithecus, ar putea fi cel mai vechi om cunoscut”. Această afirmație provocatoare mută cu cel puțin un milion de ani în urmă cronologia bipedalismului și, implicit, o extinde dincolo de granițele continentului african, contestând paradigma dominantă „Out of Africa”.

Graecopithecus: de la Atena la Azmaka, un arbore genealogic reevaluat

Aceasta nu este prima dată când Graecopithecus apare în peisajul paleoantropologic. Un fragment de mandibulă descoperit lângă Atena a fost examinat în 2017, iar forma rădăcinilor dinților a sugerat că Graecopithecus era un strămoș uman timpuriu. Însă, mandibulă nu putea oferi dovezi despre modul de locomoție. Noul femur de la Azmaka umple acest gol informativ. Profesorul Nikolai Spassov de la Muzeul Național de Istorie Naturală din Bulgaria detaliază: „Un număr de caracteristici morfologice externe și interne, cum ar fi colul alungit, îndreptat în sus, între corpul și capul femurului, puncte speciale de atașare pentru mușchii gluteali și grosimea stratului osos extern, prezintă asemănări cu strămoșii umani fosili bipezi și cu oamenii”.

Aceste trăsături îl diferențiază clar de femurele maimuțelor arboricole. Deși Spassov adaugă că „Graecopithecus nu se mișca întocmai ca oamenii moderni”, combinația de caracteristici ale maimuțelor africane și ale bipedelor mai recente sugerează un stadiu evolutiv intermediar, pe care profesorul Begun îl descrie drept „o verigă lipsă”.

Clima, migrația și rețeserea poveștii umane

Descoperirea acestui biped timpuriu în Balcani obligă la o reevaluare a migrațiilor și a influenței schimbărilor climatice. Profesorul Madelaine Böhme de la Centrul Senckenberg pentru Evoluția Umană și Paleoambiente din Tübingen subliniază că „schimbările climatice majore din estul Mediteranei și vestul Asiei au dus la apariția periodică a unor semideșerturi și deșerturi extinse acum opt până la șase milioane de ani”. Aceste condiții au declanșat „mai multe valuri de dispersare a mamiferelor eurasiatice către Africa”, punând bazele faunei de mamifere a savanelor africane de astăzi.

Această perspectivă sugerează că și maimuțele mari, inclusiv posibilii strămoși ai homininilor, s-au răspândit către sud. Încă nu este clar dacă divergența dintre strămoșii cimpanzeilor, gorilelor și oamenilor a avut loc deja în Europa, iar valurile de dispersare ar fi putut juca un rol în izolarea genetică a acestor linii evolutive. Este posibil ca Graecopithecus să se fi răspândit din Balcani în Africa, unde, începând cu 6 milioane de ani în urmă, au apărut primii strămoși umani precum genul Orrorin, urmat mai târziu de Australopithecus afarensis (celebra Lucy). Lucrările continuă la Azmaka și în alte situri din Balcani, cu speranța de a descoperi mai multe specimene de Graecopithecus, pentru a desluși pe deplin rolul acestui biped surprinzător de timpuriu în povestea complexă și mereu rescrisă a originii umane.